opțiuni
  • info
3 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

INDIGENAT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.

INDIGENAT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.

indigenat1 sn [At: ȘINCAI, HR. III, 18/8 / V: (reg) ~ije~, în~ / Pl: ~uri / E: fr indigénat] (Înv) 1 Drept de încetățenire într-un stat Si: naturalizare, (înv) împământenire. 2 Statut al indigenului (1).

indigenat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: indigena] (Înv) Căruia i s-a recunoscut dreptul de cetățenie.

INDIGENAT s. n. (Învechit) Dreptul de cetățenie într-un stat; naturalizare, împămîntenire. ◊ Fig. Cuvîntul, fie slav, fie turc, fie latin, ce se va romîni (= romîniza) are drit de împămîntenire și numai obșteasca frămîntare și nevoia poate să-i deie indigenatul, iar nu autoritatea fabricanților de sisteme. RUSSO, O. A. 81.

INDIGENAT s.n. 1. Calitatea de a fi indigen. 2. Dreptul de cetățenie într-un stat; împămîntenire, naturalizare. [Pl. -te, -turi. / < fr. indigénat].

INDIGENAT s. n. 1. calitatea de a fi indigen. 2. dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. (< fr. indigénat)

indigenat n. 1. calitatea de indigen; 2. împământenire.

*indigenát n., pl. e (fr. indigénat). Calitatea de indigen, împămîntenire, naturalizare: a-ĭ acorda unuĭ străin indigenatu.

INDIGENA, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.

INDIGENA, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.

indigena vt [At: IORDAN, L. R. A. 237 / Pzi: ~nez / E: indigen] (Înv) 1 A naturaliza. 2 A încheia formele legale pentru ca o marfă străină să poată circula într-o anumită țară.

indijenat sn vz indigenat

îndigenat sn vz indigenat

INDIGENA, indigenez, vb. I. Intranz. (Învechit) A încetățeni. (Fig.) Cuvintele primite, indigenate, lepădate, înnoite sau învechite din țările unde se vorbește romînește. RUSSO, S. 91.

Ortografice DOOM

indigenat (înv.) s. n., pl. indigenate

indigenat (înv.) s. n., pl. indigenate

indigenat s. n., pl. indigenate

indigena (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. indigenez, 3 indigenează; conj. prez. 1 sg. să indigenez, 3 să indigeneze

indigena (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 indigenează

indigena vb., ind. prez. 1 sg. indigenez, 3 sg. și pl. indigenează

Sinonime

INDIGENAT s. v. împământenire, naturalizare.

indigenat s. v. ÎMPĂMÎNTENIRE. NATURALIZARE.

INDIGENA vb. v. împământeni, naturaliza.

indigena vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.

Intrare: indigenat (part.)
indigenat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigenat
  • indigenatul
  • indigenatu‑
  • indigenată
  • indigenata
plural
  • indigenați
  • indigenații
  • indigenate
  • indigenatele
genitiv-dativ singular
  • indigenat
  • indigenatului
  • indigenate
  • indigenatei
plural
  • indigenați
  • indigenaților
  • indigenate
  • indigenatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: indigenat (s.n.)
indigenat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigenat
  • indigenatul
  • indigenatu‑
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturile
genitiv-dativ singular
  • indigenat
  • indigenatului
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturilor
vocativ singular —
plural —
indigenat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigenat
  • indigenatul
  • indigenatu‑
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturile
genitiv-dativ singular
  • indigenat
  • indigenatului
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturilor
vocativ singular —
plural —
îndigenat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indijenat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: indigena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indigena
  • indigenare
  • indigenat
  • indigenatu‑
  • indigenând
  • indigenându‑
 singular plural
  • indigenează
  • indigenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indigenez
 (să)
  • indigenez
  • indigenam
  • indigenai
  • indigenasem
a II-a (tu)
  • indigenezi
 (să)
  • indigenezi
  • indigenai
  • indigenași
  • indigenaseși
a III-a (el, ea)
  • indigenează
 (să)
  • indigeneze
  • indigena
  • indigenă
  • indigenase
plural I (noi)
  • indigenăm
 (să)
  • indigenăm
  • indigenam
  • indigenarăm
  • indigenaserăm
  • indigenasem
a II-a (voi)
  • indigenați
 (să)
  • indigenați
  • indigenați
  • indigenarăți
  • indigenaserăți
  • indigenaseți
a III-a (ei, ele)
  • indigenează
 (să)
  • indigeneze
  • indigenau
  • indigenară
  • indigenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indigenat, indigenaturisubstantiv neutru

  • 1. învechit Dreptul de încetățenire într-un stat. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: naturalizare împământenire
    • format_quote figurat Cuvîntul, fie slav, fie turc, fie latin, ce se va romîni (= romîniza) are drit de împămîntenire și numai obșteasca frămîntare și nevoia poate să-i deie indigenatul, iar nu autoritatea fabricanților de sisteme. RUSSO, O. A. 81. DLRLC
    • 1.1. Calitatea a ceea ce este indigen. DEX '09 DN
etimologie:

indigena, indigenezverb

etimologie:
  • indigen DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.