opțiuni
  • info

14 definiții pentru indigenat (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIGENAT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.

INDIGENAT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.

indigenat1 sn [At: ȘINCAI, HR. III, 18/8 / V: (reg) ~ije~, în~ / Pl: ~uri / E: fr indigénat] (Înv) 1 Drept de încetățenire într-un stat Si: naturalizare, (înv) împământenire. 2 Statut al indigenului (1).

INDIGENAT s. n. (Învechit) Dreptul de cetățenie într-un stat; naturalizare, împămîntenire. ◊ Fig. Cuvîntul, fie slav, fie turc, fie latin, ce se va romîni (= romîniza) are drit de împămîntenire și numai obșteasca frămîntare și nevoia poate să-i deie indigenatul, iar nu autoritatea fabricanților de sisteme. RUSSO, O. A. 81.

INDIGENAT s.n. 1. Calitatea de a fi indigen. 2. Dreptul de cetățenie într-un stat; împămîntenire, naturalizare. [Pl. -te, -turi. / < fr. indigénat].

INDIGENAT s. n. 1. calitatea de a fi indigen. 2. dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. (< fr. indigénat)

indigenat n. 1. calitatea de indigen; 2. împământenire.

*indigenát n., pl. e (fr. indigénat). Calitatea de indigen, împămîntenire, naturalizare: a-ĭ acorda unuĭ străin indigenatu.

indijenat sn vz indigenat

îndigenat sn vz indigenat

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indigenat (înv.) s. n., pl. indigenate

indigenat (înv.) s. n., pl. indigenate

indigenat s. n., pl. indigenate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INDIGENAT s. v. împământenire, naturalizare.

indigenat s. v. ÎMPĂMÎNTENIRE. NATURALIZARE.

Intrare: indigenat (s.n.)
indigenat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigenat
  • indigenatul
  • indigenatu‑
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturile
genitiv-dativ singular
  • indigenat
  • indigenatului
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturilor
vocativ singular —
plural —
indigenat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigenat
  • indigenatul
  • indigenatu‑
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturile
genitiv-dativ singular
  • indigenat
  • indigenatului
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturilor
vocativ singular —
plural —
îndigenat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indijenat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indigenat, indigenaturisubstantiv neutru

  • 1. învechit Dreptul de încetățenire într-un stat. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: naturalizare împământenire
    • format_quote figurat Cuvîntul, fie slav, fie turc, fie latin, ce se va romîni (= romîniza) are drit de împămîntenire și numai obșteasca frămîntare și nevoia poate să-i deie indigenatul, iar nu autoritatea fabricanților de sisteme. RUSSO, O. A. 81. DLRLC
    • 1.1. Calitatea a ceea ce este indigen. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.