12 definiții pentru indigenat (s.n.) indijenat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIGENÁT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.

INDIGENÁT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.

indigenat1 sn [At: ȘINCAI, HR. III, 18/8 / V: (reg) ~ije~, în~ / Pl: ~uri / E: fr indigénat] (Înv) 1 Drept de încetățenire într-un stat Si: naturalizare, (înv) împământenire. 2 Statut al indigenului (1).

INDIGENÁT s. n. (Învechit) Dreptul de cetățenie într-un stat; naturalizare, împămîntenire. ◊ Fig. Cuvîntul, fie slav, fie turc, fie latin, ce se va romîni (= romîniza) are drit de împămîntenire și numai obșteasca frămîntare și nevoia poate să-i deie indigenatul, iar nu autoritatea fabricanților de sisteme. RUSSO, O. A. 81.

INDIGENÁT s.n. 1. Calitatea de a fi indigen. 2. Dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. [Pl. -te, -turi. / < fr. indigénat].

INDIGENÁT s. n. 1. calitatea de a fi indigen. 2. dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. (< fr. indigénat)

indigenat n. 1. calitatea de indigen; 2. împământenire.

*indigenát n., pl. e (fr. indigénat). Calitatea de indigen, împămîntenire, naturalizare: a-ĭ acorda unuĭ străin indigenatu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indigenát (înv.) s. n., pl. indigenáte

indigenát s. n., pl. indigenáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIGENÁT s. v. împământenire, naturalizare.

indigenat s. v. ÎMPĂMÎNTENIRE. NATURALIZARE.

Intrare: indigenat (s.n.)
indigenat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigenat
  • indigenatul
  • indigenatu‑
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturile
genitiv-dativ singular
  • indigenat
  • indigenatului
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturilor
vocativ singular
plural
indijenat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indigenat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigenat
  • indigenatul
  • indigenatu‑
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturile
genitiv-dativ singular
  • indigenat
  • indigenatului
plural
  • indigenaturi
  • indigenaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indigenat (s.n.) indijenat

  • 1. învechit Dreptul de încetățenire într-un stat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: naturalizare împământenire un exemplu
    exemple
    • figurat Cuvîntul, fie slav, fie turc, fie latin, ce se va romîni (= romîniza) are drit de împămîntenire și numai obșteasca frămîntare și nevoia poate să-i deie indigenatul, iar nu autoritatea fabricanților de sisteme. RUSSO, O. A. 81.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Calitatea a ceea ce este indigen.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: