14 definiții pentru indestructibil indistructibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible.

INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible.

indestructibil, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr indestructible] (Șfg) Care nu se poate distruge.

INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. Care este atît de solid, atît de trainic, încît nu poate fi distrus, dărîmat, nimicit. Forța și invincibilitatea partidului constau în legăturile sale indestructibile cu masele, cu poporul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.

INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. (Adesea fig.) Care nu se poate distruge; trainic, rezistent. [Cf. fr. indestructible].

INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi distrus; trainic, rezistent. (< fr. indestructible)

INDESTRUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi (sau pare a nu putea fi) distrus. 2) fig. Care durează multă vreme; trainic; durabil. Solidaritate ~ă. [Sil. -de-struc-] /<fr. indestructible

indestructibil a. ce nu poate fi distrus.

*indestructíbil, -ă adj. (d. destructibil; fr. indestructible). Care nu se poate distruge. Adv. În mod indestructibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indestructíbil (-des-truc- / -de-struc-) adj. m., pl. indestructíbili; f. indestructíbilă, pl. indestructíbile

indestructíbil adj. m. (sil. mf. -struc-), pl. indestructíbili; f. sg. indestructíbilă, pl. indestructíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDESTRUCTÍBIL adj. indisolubil, (livr.) indelebil, rezistent, trainic. (Legătură ~.)

INDESTRUCTIBIL adj. indisolubil. (Legătură ~.)

Intrare: indestructibil
indestructibil adjectiv
  • silabație: in-des-truc-, in-de-struc- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indestructibil
  • indestructibilul
  • indestructibilu‑
  • indestructibilă
  • indestructibila
plural
  • indestructibili
  • indestructibilii
  • indestructibile
  • indestructibilele
genitiv-dativ singular
  • indestructibil
  • indestructibilului
  • indestructibile
  • indestructibilei
plural
  • indestructibili
  • indestructibililor
  • indestructibile
  • indestructibilelor
vocativ singular
plural
indistructibil adjectiv
  • silabație: in-dis-truc-, in-di-struc- info
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indistructibil
  • indistructibilul
  • indistructibilu‑
  • indistructibilă
  • indistructibila
plural
  • indistructibili
  • indistructibilii
  • indistructibile
  • indistructibilele
genitiv-dativ singular
  • indistructibil
  • indistructibilului
  • indistructibile
  • indistructibilei
plural
  • indistructibili
  • indistructibililor
  • indistructibile
  • indistructibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indestructibil indistructibil

etimologie: