2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.

indemnizare sf [At: ODOBESCU, S. II, 383 / V: (reg) în~ / Pl: ~zări / E: indemniza] 1-2 Despăgubire a cuiva (pentru o pagubă sau) pentru cheltuielile făcute. 3 (Rar) Indemnizație (1).

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație. (Atestat în forma îndemnizare) Însărcinarea de a traduce... din Istoria romană a lui Dione Casiu, în condițiunile de îndemnizare ce sînt prescrise prin deciziunile Societății Academice. ODOBESCU, S. II 383. – Variantă: îndemnizare s. f.

INDEMNIZÁ, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. – Din fr. indemniser.

INDEMNIZÁ, indemnizez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. – Din fr. indemniser.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

indemniza vt [At: STAMATI, D. / V: în~ / Pzi: ~zez / E: fr indemniser] 1-2 (Jur) A despăgubi pe cineva (pentru o pagubă sau) pentru cheltuielile făcute Si: a desdăuna.

îndemnizare sf vz indemnizare

INDEMNIZÁ vb. I. tr. (Rar) A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli. [< fr. indemniser].

INDEMNIZÁ vb. tr. a despăbugi (pe cineva) de cheltuieli. (< fr. indemniser)

A INDEMNIZÁ ~éz tranz. rar A înzestra cu o indemnizație; a despăgubi. /<fr. indemniser

îndemnizà v. a despăgubi de o pierdere.

îndemnizare f. sumă dată ca despăgubire.

*indemnizéz v. tr. (fr. indemniser, d. indemne, lat. indemnis, indemn). Dezdăunez, despăgubesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indemnizáre (rar) s. f., g.-d. art. indemnizắrii; pl. indemnizắri

indemnizáre s. f., g.-d. art. indemnizării; pl. indemnizări

indemnizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 indemnizeáză

indemnizá vb., ind. prez. 1 sg. indemnizéz, 3 sg. și pl. indemnizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDEMNIZÁRE s. v. indemnizație.

INDEMNIZARE s. indemnizație, (rar) indemnitate. (A acorda cuiva o ~.)

Intrare: indemnizare
indemnizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indemnizare
  • indemnizarea
plural
  • indemnizări
  • indemnizările
genitiv-dativ singular
  • indemnizări
  • indemnizării
plural
  • indemnizări
  • indemnizărilor
vocativ singular
plural
îndemnizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemnizare
  • ‑ndemnizare
  • îndemnizarea
  • ‑ndemnizarea
plural
  • îndemnizări
  • ‑ndemnizări
  • îndemnizările
  • ‑ndemnizările
genitiv-dativ singular
  • îndemnizări
  • ‑ndemnizări
  • îndemnizării
  • ‑ndemnizării
plural
  • îndemnizări
  • ‑ndemnizări
  • îndemnizărilor
  • ‑ndemnizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: indemniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indemniza
  • indemnizare
  • indemnizat
  • indemnizatu‑
  • indemnizând
  • indemnizându‑
singular plural
  • indemnizea
  • indemnizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indemnizez
(să)
  • indemnizez
  • indemnizam
  • indemnizai
  • indemnizasem
a II-a (tu)
  • indemnizezi
(să)
  • indemnizezi
  • indemnizai
  • indemnizași
  • indemnizaseși
a III-a (el, ea)
  • indemnizea
(să)
  • indemnizeze
  • indemniza
  • indemniză
  • indemnizase
plural I (noi)
  • indemnizăm
(să)
  • indemnizăm
  • indemnizam
  • indemnizarăm
  • indemnizaserăm
  • indemnizasem
a II-a (voi)
  • indemnizați
(să)
  • indemnizați
  • indemnizați
  • indemnizarăți
  • indemnizaserăți
  • indemnizaseți
a III-a (ei, ele)
  • indemnizea
(să)
  • indemnizeze
  • indemnizau
  • indemniza
  • indemnizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indemnizare îndemnizare

etimologie:

  • vezi indemniza
    surse: DEX '98 DEX '09

indemniza

  • 1. rar A despăgubi (pe cineva) de cheltuieli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: despăgubi

etimologie: