11 definiții pentru indemnizare îndemnizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.

indemnizare sf [At: ODOBESCU, S. II, 383 / V: (reg) în~ / Pl: ~zări / E: indemniza] 1-2 Despăgubire a cuiva (pentru o pagubă sau) pentru cheltuielile făcute. 3 (Rar) Indemnizație (1).

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație. (Atestat în forma îndemnizare) Însărcinarea de a traduce... din Istoria romană a lui Dione Casiu, în condițiunile de îndemnizare ce sînt prescrise prin deciziunile Societății Academice. ODOBESCU, S. II 383. – Variantă: îndemnizare s. f.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

îndemnizare sf vz indemnizare

îndemnizà v. a despăgubi de o pierdere.

îndemnizare f. sumă dată ca despăgubire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indemnizáre (rar) s. f., g.-d. art. indemnizắrii; pl. indemnizắri

indemnizáre s. f., g.-d. art. indemnizării; pl. indemnizări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDEMNIZÁRE s. v. indemnizație.

INDEMNIZARE s. indemnizație, (rar) indemnitate. (A acorda cuiva o ~.)

Intrare: indemnizare
indemnizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indemnizare
  • indemnizarea
plural
  • indemnizări
  • indemnizările
genitiv-dativ singular
  • indemnizări
  • indemnizării
plural
  • indemnizări
  • indemnizărilor
vocativ singular
plural
îndemnizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemnizare
  • ‑ndemnizare
  • îndemnizarea
  • ‑ndemnizarea
plural
  • îndemnizări
  • ‑ndemnizări
  • îndemnizările
  • ‑ndemnizările
genitiv-dativ singular
  • îndemnizări
  • ‑ndemnizări
  • îndemnizării
  • ‑ndemnizării
plural
  • îndemnizări
  • ‑ndemnizări
  • îndemnizărilor
  • ‑ndemnizărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indemnizare îndemnizare

etimologie:

  • vezi indemniza
    surse: DEX '98 DEX '09