INDEMNIZAȚIE, indemnizații, s. f. 1. Sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului, destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită etc.; indemnitate. ♦ Contravaloarea în bani a unei plăți în natură. 2. Alocație bănească care nu are caracter de salariu. [Var.: îndemnizație s. f.] – Din fr. indemnisation.

indemnizație sf [At: DA / V: ~iune ^[1], (reg) în~ / Pl: ~ii / E: fr indemnisation] 1 Sumă acordată unui salariat în afara retribuției, pentru a acoperi cheltuielile făcute de acesta în îndeplinirea unei sarcini de serviciu Si: (rar) îndemnizare (3). 2 Despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă etc. 3 Sumă acordată, pe lângă salariul de bază, pentru deținerea unei funcții de conducere, a unui titlu de merit etc. Si: spor. 4 Contravaloare în bani a unei plăți în natură. 5 Sumă plătită salariaților în timpul concediului de odihnă sau medical. modificată

INDEMNIZAȚIE, indemnizații, s. f. 1. Sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului, destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită etc.; indemnitate. ♦ Contravaloarea în bani a unei plăți în natură. 2. Care nu are caracter de salariu. [Var.: îndemnizație s. f.] – Din fr. indemnisation.

INDEMNIZAȚIE, indemnizații, s. f. Sumă de bani acordată cuiva pentru a acoperi cheltuieli ocazionale. ♦ Sumă de bani acordată cuiva în mod periodic sau o dată pentru totdeauna, pentru retribuirea unei munci excepționale sau ca echivalent al unei pagube suferite; despăgubire. În urma acestor acte [de eliberare] se hotărî un număr de scutelnici și poslușnici, spre indemnizația proprietarilor. BĂLCESCU. O. I 141. ◊ (Și în forma îndemnizație) Pe timpul exercitării mandatului de asesor popular, acesta va fi retribuit cu o îndemnizație zilnică, egală cu cîștigul mediu zilnic. B. O. 1953, 46. ♦ Retribuție în bani, în loc de plată în natură. [Ofițerii] cereau avans din soldă, indemnizație de lemne. CAMILAR, N. II 375. – Variantă: îndemnizație s. f.

INDEMNIZAȚIE s.f. Sumă de bani care se acordă cuiva pentru acoperirea unor cheltuieli excepționale; (spec.) sumă acordată cuiva pentru o muncă excepțională sau pentru a face față anumitor cheltuieli. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită. ♦ Sumă plătită salariaților pe timpul concediului sau al unei deplasări. [Gen. -iei, var. indemnizațiune s.f. / cf. fr. indemnisation].

INDEMNIZAȚIE s. f. 1. sumă de bani care se acordă cuiva, pe lângă retribuție, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii unor anumite sarcini de serviciu. 2. despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă suferită. ◊ sumă de bani plătită salariaților pe timpul concediului, în caz de incapacitate de muncă etc. (< fr. indemnisation)

INDEMNIZAȚIE ~i f. 1) Sumă de bani, acordată cuiva în afara retribuției, pentru acoperirea unor cheltuieli excepționale (deplasare în interes de serviciu, transfer etc.) sau pentru prestarea unei munci speciale în afara funcției de bază. 2) Sumă de bani plătită salariaților pentru timpul concediului. 3) Despăgubire pentru un prejudiciu sau pentru o pagubă suferită. /<fr. indemnisation

indemnizațiune sf vz indemnizație

îndemnizație sf vz indemnizație

INDEMNIZAȚIUNE s.f. v. indemnizație.

*indemnizațiúne f. (fr. indemnisation). Acțiunea de a indemniza. Indemnitate, despăgubire. – Și -áție.

indemnizație (desp. -ți-e) s. f., art. indemnizația (desp. -ți-a), g.-d. art. indemnizației; pl. indemnizații, art. indemnizațiile (desp. -ți-i-)

indemnizație (-ți-e) s. f., art. indemnizația (-ți-a), g.-d. art. indemnizației; pl. indemnizații, art. indemnizațiile (-ți-i-)

indemnizație s. f. (sil. -ți-e), art. indemnizația (sil. -ți-a), g.-d. art. indemnizației; pl. indemnizații, art. indemnizațiile (sil. -ți-i-)

indemnizație

INDEMNIZAȚIE s. v. compensare, compensație, daune, despăgubire, reparație.

INDEMNIZAȚIE s. indemnizare, (rar) indemnitate. (A primit o ~.)

indemnizație s. v. COMPENSARE. COMPENSAȚIE. DAUNE. DESPĂGUBIRE. REPARAȚIE.

INDEMNIZAȚIE s. indemnizare, (rar) indemnitate. (A primit o ~.)