15 definiții pentru incoruptibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCORUPTÍBIL, -Ă, incoruptibili, -e, adj. Care nu poate fi corupt; integru, onest, cinstit. – Din fr. incorruptible, lat. incorruptibilis.

INCORUPTÍBIL, -Ă, incoruptibili, -e, adj. Care nu poate fi corupt; integru, onest, cinstit. – Din fr. incorruptible, lat. incorruptibilis.

incoruptibil, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 258 / Pl: ~i, ~e / E: lat incorruptibilis, fr incorruptible] 1 Care nu poate fi corupt Si: integru, onest. 2 Care nu poate fi influențat în luarea sau schimbarea unei decizii.

INCORUPTÍBIL, -Ă, incoruptibili, -e, adj. (Despre persoane) Care nu poate fi corupt; integru, cinstit.

INCORUPTÍBIL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu poate fi corupt; integru, cinstit, onest. [Cf. fr. incorruptible, lat. incorruptibilis].

INCORUPTÍBIL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care nu poate fi corupt; integru, cinstit, onest. (< fr. incorruptible, lat. incorruptibilis)

INCORUPTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi corupt; corect și de bună-credință. /<fr. incorruptible, lat. incorruptibilis

incoruptibil a. care nu poate fi corupt: judecător incoruptibil.

*incoruptíbil, -ă adj. (lat. in-corruptibilis). Care nu poate fi corupt (stricat, mituit): judecător incoruptibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incoruptíbil adj. m., pl. incoruptíbili; f. incoruptíbilă, pl. incoruptíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCORUPTIBIL adj. cinstit, corect, integru, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat.

Intrare: incoruptibil
incoruptibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incoruptibil
  • incoruptibilul
  • incoruptibilu‑
  • incoruptibilă
  • incoruptibila
plural
  • incoruptibili
  • incoruptibilii
  • incoruptibile
  • incoruptibilele
genitiv-dativ singular
  • incoruptibil
  • incoruptibilului
  • incoruptibile
  • incoruptibilei
plural
  • incoruptibili
  • incoruptibililor
  • incoruptibile
  • incoruptibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incoruptibil

etimologie: