INCONȘTIENT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. 1. (Psih.; la Freud) Instinctele reprimate ale persoanei și dorințele, ideile, imaginile asociate lor și inaccesibile direct conștiinței. 2. (Fil.; la E. von Hartmann) Principiu unic față de care conștiința este numai o manifestare [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient).

inconscient, ~ă a vz inconștient

inconsciență sf vz inconștiență

inconștient, ~ă [At: LM / P: ~ști-ent / V: ~nsci~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr inconscient] 1-2 smf, a (Om) care nu este conștient Si: (itî) inconștiu (1-2). 3-4 a, av (Care este făcut) fără participarea conștientă a voinței Si: (itî) inconștiu (3-4).

inconștiență sf [At: DA / P: ~ști-en~ / V: ~nsci~ / Pl: ~țe / E: fr inconscience] 1 Totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. 2 Lipsă a unei atitudini raționale față de realitatea din jur. 3 Stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale.

INCONȘTIENT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient).

INCONȘTIENT, -Ă, inconștienți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut cunoștința, care nu e conștient, lipsit de conștiință de sine (ca urmare a unei stări patologice). Pacientul era inconștient. 2. Lipsit de conștiință, care n-are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte. Își blestema în gînd inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. REBREANU, R. II 47. ♦ (Despre un act, o faptă) Făcut de cineva fără să-și dea seama de ceea ce face; involuntar. Gest inconștient. ◊ (Adverbial) Buzele i se mișcau încet, inconștient, parcă șopteau. VLAHUȚĂ, O. AL. II 91. – Pronunțat: -ști-ent.

INCONȘTIENȚĂ s. f. 1. Pierdere a cunoștinței. Bolnavul a fost transportat la spital în stare de inconștiență. 2. Lipsă de conștiință, stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale. Vei suporta consecințele inconștienței sau impertinenței dumitale. SADOVEANU, N. F. 146. – Pronunțat: -ști-en-.

INCONȘTIENT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. Lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ♦ (Despre acțiuni) Făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. // s.n. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. [Pron. -ști-ent. / cf. fr. inconscient].

INCONȘTIENȚĂ s.f. 1. Pierdere a cunoștinței. 2. Lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. [Pron. -ști-en-. / cf. fr. inconscience].

INCONȘTIENT, -Ă I. adj. (și s. m. f.) 1. care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ◊ făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. II. s. n. activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. (< fr. inconscient)

INCONȘTIENȚĂ s. f. 1. lipsă sau pierdere a cunoștinței. 2. lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. (< fr. inconscience)

INCONȘTIENT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care nu este conștient; fără cunoștință. 2) și adverbial Care nu-și dă seama de ceea ce face; lipsit de conștiință; fără judecată. 3) și adverbial (despre acțiuni, lucruri etc.) Care este făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; efectuat din instinct; instinctiv; mașinal; automat; involuntar; mecanic. [Sil. -con-ști-ent] /<lat. inconsciens, ~ntis, fr. inconscient

INCONȘTIENȚĂ f. 1) Stare patologică constând în pierderea conștiinței. 2) Lipsă de conștiință clară, de judecată (în ceea ce face). [G.-D. inconștienței; Sil. -con-ști-en-] /<fr. inconscience

inconscient a. 1. ce se face fără a-și da seamă; 2. care n’are conștiință de sine. ║ n. filozofia inconscientului.

inconsciență f. lipsă de conștiință, turburare sufletească care împiedică a-și da seamă de faptele sale.

*inconsciént și (ob.) -știént, -ă adj. (fr. inconscient, după lat. in-cónscius). Care nu e conștient, care nu pricepe ce face: nebunu e inconscient. Făcut fără să-țĭ daĭ samă: fapt inconștient. S. n., pl. e Lucru despre care n’aĭ conștiință. Adv. În mod inconștient.

*inconsciénță și (ob.) -știénță f., pl. e (lat. in-conscientia). Starea de a fi inconscient.

*inconștiént, -énță, V. inconscient, -énță.

!inconștient¹ (desp. -ști-ent) adj. m., s. m., pl. inconștienți; adj. f., s. f. inconștientă, pl. inconștiente

inconștiență (desp. -ști-en-) s. f., g.-d. art. inconștienței

inconștient¹ (-ști-ent) adj. m., pl. inconștienți; f. inconștientă, pl. inconștiente

inconștiență (-ști-en-) s. f., g.-d. art. inconștienței

inconștient adj. m. conștient

inconștiență s. f. (sil. -ști-en-), g.-d. art. inconștienței

inconștient.

INCONȘTIENT adj., adv. 1. adj. v. leșinat. 2. adj. v. automat. 3. adv. automat. 4. adj. v. instinctiv. 5. adj. v. iresponsabil.

INCONȘTIENȚĂ s. 1. v. leșin. 2. v. iresponsabilitate.

INCONȘTIENT adj., adv. 1. adj. leșinat, (Transilv.) petrecut. (A avut o criză și este ~.) 2. adj. automat, automatic, instinctiv, mașinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 3. adv. automat, automatic, mașinal, mașinalicește, mecanic, reflex, (înv.) mecanicește. (Merge ~.) 4. adj. instinctual, instinctiv. (Reflexe ~.) 5. adj. iresponsabil. (Faptă ~.)

INCONȘTIENȚĂ s. 1. (MED.) leșin, lipotimie, nesimțire, (rar) leșinătură. (Se află în stare de ~.) 2. iresponsabilitate. (~ faptei unei persoane.)

Inconștient ≠ conștient