iresponsabilitate sf [At: PARHON, B. 180 / Pl: ~tăți / E: fr irresponsabilité] 1-2 Însușire a celui iresponsabil (2, 4) Si: neresponsabilitate. 3 (Jur) Scutire de răspundere penală.

IRESPONSABILITATE s. f. Însușirea de a fi iresponsabil, starea celui iresponsabil. Lipsa controlului îndeplinirii sarcinilor dă loc la iresponsabilitate și indisciplină. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 78. Ori de cîte ori unul din sînul ei [al ciocoimii] comite o crimă, consternarea este mare și problema iresponsabilității se pune automat. BOGZA, A. Î. 357.

IRESPONSABILITATE s.f. Însușirea de a fi iresponsabil; starea celui iresponsabil. [Cf. fr. irresponsabilité].

IRESPONSABILITATE s. f. însușirea, starea celui iresponsabil. (< fr. irresponsabilité)

IRESPONSABILITATE ~ăți f. 1) Caracter iresponsabil; lipsă de responsabilitate; neresponsabilitate. 2) Atitudine sau faptă iresponsabilă. /<fr. irresponsabilité

*iresponsabilitáte f. (fr. irresponsabilité). Lipsă de responsabilitate.

iresponsabilitate s. f., g.-d. art. iresponsabilității

iresponsabilitate s. f., g.-d. art. iresponsabilității

iresponsabilitate s. f., g.-d. art. iresponsabilității

IRESPONSABILITATE s. inconștiență. (~ faptei unei persoane.)

IRESPONSABILITATE s. inconștiență. (~ faptei unei persoane.)

Iresponsabilitate ≠ responsabilitate

IRESPONSABILITÁTE (< fr.) Faptul de a fi iresponsabil; lipsă de responsabilitate. ♦ (Dr.) Situație în care făptuitorul, în momentul săvârșirii infracțiunii, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze.