INCOERENT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în exprimare, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. – Var.: incoherent, -ă adj.] – Din fr. incohérent.

INCOERENȚĂ, incoerențe, s. f. Lipsă de legătură logică (în gândire, în exprimare sau acțiune). [Pr.: -co-e-. – Var.: incoherență s. f.] – Din fr. incohérence.

incoerent, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 297 / V: ~ohe~ / P: ~co-e~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr incohérent] 1 (D. oameni) Lipsit de logică în gândire sau în manifestări. 2 (D. manifestări ale oamenilor) Lipsit de logică. 3 (D. stil) Care nu poate fi înțeles.

incoerență sf [At: MAIORESCU, CR. III, 47 / V: ~ohe~ / P: ~co-e~ / Pl: ~țe / E: fr incohérence] Lipsă de logică în gândire sau în acțiune.

incoherent, ~ă a vz incoerent

incoherență sf vz incoerență

INCOERENT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. Var.: incoherent, -ă adj.] – Din fr. incohérent.

INCOERENȚĂ, incoerențe, s. f. Lipsă de legătură logică (în gândire sau acțiune). [Pr.: -co-e-. – Var.: incoherență s. f.] – Din fr. incohérence.

INCOERENT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni; și în forma incoherent) Lipsit de logică în gîndire, în diferite manifestări. E un bun vorbitor pentru mulțime, dar cam incoherent, se lasă dus de vorbe la întîmplare. CAMIL PETRESCU, O. I 274. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, idei, discursuri etc.) Lipsit de legătură logică. E caracteristic pentru Farfuridi incoherentul discurs de la întrunirea publică. GHEREA, ST. CR. I 350. – Variantă: incoherent, -ă adj.

INCOERENȚĂ, incoerențe, s. f. Faptul de a fi lipsit de (legătură) logică; lipsă de coerență. (Atestat în forma incoherență) Un erou de roman ca să trăiască trebuie să aibă o anume consecvență interioară, să fie definit, previzibil în gîndurile și gesturile sale, ferit de incoherențe. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 4/1. – Variantă: incoherență s. f.

INCOERENT, -Ă adj. Lipsit de legătură logică (în gîndire, în acțiune); fără șir. [Pron. -co-e-, var. incoherent, -ă adj. / cf. fr. incohérent].

INCOERENȚĂ s.f. Lipsă de coerență, de legătură logică (în gîndire, în acțiune). [Pron. -co-e-, var. incoherență s.f. / cf. fr. incohérence].

INCOHERENT, -Ă adj. v. incoerent.

INCOHERENȚĂ s.f. v. incoerență.

INCOERENT, -Ă adj. lipsit de legătură logică în gândire, în exprimare, în manifestări; fără șir. (< fr. incohérent)

INCOERENȚĂ s. f. faptul de a fi incoerent. (< fr. incohérence)

INCOERENT ~tă (~ți, ~te) Care nu este coerent; lipsit de consecvență, de legătură logică; necoerent; neînchegat. [Sil. -co-e-] /<fr. incohérent^[1]

INCOERENȚĂ ~e f. Caracter incoerent; lipsă de coerență. /<fr. incohérence^[1]

incoerent a. 1. lipsit de coerență; 2. fig. lipsit de legătură sau șir: idei incoerente.

incoerență f. caracterul celor incoerente; fig. incoerența ideilor.

*incoerént, -ă adj. (d. coerent; fr. incohérent). Lipsit de coerență, de legătură. Fig. Cuvinte incoerente. Adv. În mod incoerent: a vorbi incoerent.

*incoerénță f., pl. e (d. coerență; fr. incohérence). Starea lucrurilor incoerente. Fig. Incoerența ideilor.

incoerent adj. m., pl. incoerenți; f. incoerentă, pl. incoerente

incoerență s. f., g.-d. art. incoerenței; pl. incoerențe

incoerent adj. m., pl. incoerenți; f. incoerentă, pl. incoerente

incoerență s. f., g.-d. art. incoerenței; pl. incoerențe

incoerent adj. m. coerent^[1]

incoerență s. f. coerență^[1]

incoerent

incoerent.

INCOERENT, -Ă adj. (cf. fr. incohérent): în sintagmele scriere incoerentă, stil incoerent, text incoerent și vorbire incoerentă (v.).

INCOERENȚĂ s. f. (cf. fr. incohérence): lipsă de legătură logică între cuvinte și între propoziții. I. este caracteristică accidentală a scrierii, a vorbirii, a stilului și a textului.

INCOERENT adj. v. ilogic.^[1]

INCOERENȚĂ s. (livr.) ilogism.^[1]

INCOERENT adj. ilogic, nelogic. (Afirmații ~.)

Incoerent ≠ coerent^[1]

Incoerență ≠ coerență^[1]