3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incidente sn vz incident

incident, ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. I, 52 / V: (înv) ~e sn / Pl: ~nți, ~e / E: fr incident] 1 sn Întâmplare neașteptată care apare în cursul desfășurării unei acțiuni. 2 sn (Îs) ~ de frontieră Ciocnire armată între grănicerii a două state vecine. 3 sn (Fig) Dificultate. 4 sn (Lit) Eveniment intercalat în acțiunea principală a unei drame, epopei, roman etc., care poate influența desfășurarea conflictului. 5 sn (Jur) Obiecție secundară și neașteptată ridicată în cursul unui proces de către una dintre părți. 6 sn (Jur; îe) A ridica un ~ A interveni în dezbaterea unui proces cu o problemă accesorie pentru a împiedica sau a întârzia terminarea procesului. 7-8 sf, a (Grm) (Propoziție) intercalată între părțile altei propoziții sau fraze. 9 a (Fiz; îs) Rază ~ă Rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii.

incidență sf [At: CADE / Pl: ~țe / E: fr incidence] 1 (Fiz) Întâlnire a unor raze de lumină între ele sau cu o suprafață. 2 (Fiz; îs) Punct de ~ Punct în care o rază de lumină întâlnește un corp sau suprafața de separație a două medii. 3 (Fiz; îs) Unghi de ~ Unghi format de cele două raze care se întâlnesc. 4 (Fiz; îas) Unghi format de raza incidentă cu perpendiculara pe suprafața întâlnită în punctul de incidență. 5 (Fiz; îs) Plan de ~ Plan care conține raza incidentă și perpendiculara în punctul de incidență. 6 Situație în care se aplică o lege juridică. 7 (Îe) A fi sub ~ța legii A fi pasibil de a suporta rigorile legii. 8 (Med) Totalitate a cazurilor de îmbolnăvire provocate de o anumită boală infecțioasă pe o perioadă dată, raportată la populația totală.

INCIDÉNT, -Ă, incidenți, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între unități grănicerești care aparțin unor state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze. 2. (Fiz.; în sintagma) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii. – Din fr. incident.

INCIDÉNȚĂ, incidențe, s. f. 1. Întâlnire a razelor de lumină, a fasciculelor de lumină, a particulelor etc. între ele sau cu suprafețele corpurilor. ◊ Punct de incidență = punct în care o rază de lumină întâlnește un corp sau suprafața de separare a două medii. Unghi de incidență = unghi format de raza incidentă cu perpendiculara în punctul de incidență. 2. (Med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocate de o anumită boală infecțioasă pe o perioadă dată, raportată la totalul populației. 3. (Biol.) Prezență a unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare, cercetată într-o anumită perioadă. – Din fr. incidence.

INCIDÉNT, -Ă, incidenți, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între forțele grănicerești a două state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze. 2. (Fiz.; în sintagma) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii. – Din fr. incident.

INCIDÉNȚĂ, incidențe, s. f. 1. Întâlnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumină între ele sau cu o suprafață. ◊ Punct de incidență = punct în care o rază de lumină întâlnește un corp sau suprafața de separație a două medii. Unghi de incidență = unghi format de raza incidentă cu perpendiculara în punctul de incidență. 2. (Med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocate de o anumită boală infecțioasă pe o perioadă dată, raportată la populația totală. – Din fr. incidence.

INCIDÉNT1, incidente, s. n. 1. Întîmplare neașteptată (de obicei neplăcută), caz ivit deodată. După ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe. REBREANU, R. II 97. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între forțele grănicerești a două state vecine. 2. (Mai ales în legătură cu verbul «a ridica») Obiecție, contestație (de însemnătate secundară) ridicată (pe neașteptate) în cursul unui proces în legătură cu judecata și de care depinde aceasta.

INCIDÉNT2, -Ă, incidenți, -te, adj. 1. (Gram., despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții (sau fraze). Propoziție incidentă. Cuvînt incident. 2. (Fiz.; mai ales în expr.) Rază incidentă = rază care cade pe suprafața unui corp.

INCIDÉNȚĂ, incidențe, s. f. (Fiz.) Întretăiere a unei raze (sau a unui fascicul de raze) de lumină cu o suprafață. ◊ Punct de incidență = punctul în care o rază de lumină cade pe o suprafață. Unghi de incidență = unghiul format de raza incidentă cu normala în punctul de incidență.

INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situație, în timpul unei activități. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între formații grănicerești care aparțin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident].

INCIDÉNT, -Ă adj. 1. (Despre cuvinte, propoziții) Intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze. 2. Rază incidentă = rază care atinge o suprafață într-un anumit punct. [Cf. fr. incident, it. incidente].

INCIDÉNȚĂ s.f. Întretăiere, întâlnire a unei raze de lumină cu o suprafață. ◊ Punct de incidență = punct în care o rază de lumină întâlnește o suprafață; unghi de incidență = unghi pe care îl face raza de lumină care cade pe o suprafață cu perpendiculara în punctul de incidență. ♦ Situația unei propoziții incidente. [Cf. fr. incidence, it. incidenza].

INCIDÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre cuvinte, propoziții) intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze. 2. (despre fascicule de radiații) care atinge o suprafață într-un anumit punct. II. s. n. 1. eveniment neașteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activități. ◊ greutate, dificultate. 2. (jur.) obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. (< fr. incident)

INCIDÉNȚĂ s. f. 1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață. ♦ punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență. 2. situație a unei propoziții incidente. 3. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare. 4. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală. ◊ (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații. 5. (fig.) repercusiune, consecință. (< fr. incidence)

incidénță s. f. (med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o anumită maladie într-un timp dat în rândurile unei populații date ◊ „Cea mai mare incidență a T.B.C. din Europa [...] În ultimul an și jumătate a fost observată o explozie a îmbolnăvirilor cu TBC care situează România pe primul loc din Europa (în afară de Rusia) în ceea ce privește incidența acestei boli.” R.l. 3031 X 92 p. 3 (din it. incidenza; cf. fr. incidence; PR 1966; DEX, DN3 – alte sensuri)

INCIDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) gram. (despre cuvinte, îmbinări de cuvinte, propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze, neavând legături sintactice cu acestea. 2) fiz. (despre raze, fascicule de lumină) Care cade pe suprafața unui corp intersectându-l. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis

INCIDÉNT2 ~e n. 1) Întâmplare neașteptată (și neplăcută), dificultate care survine în cursul unei acțiuni. 2) jur. Obiecție făcută în cursul procesului de una dintre părțile implicate, care poate influența sentința. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis

INCIDÉNȚĂ ~e f. fiz. Intersecție a unei raze sau a unui fascicul de lumină cu suprafața unui corp. /<fr. incidence

incident n. 1. întâmplare neașteptată în cursul unei întreprinderi; 2. acțiune secundară într’o dramă, într’un roman; 3. șicană ridicată în cursul unui proces, la joc.

arată toate definițiile

Intrare: incident (adj.)
incident1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incident
  • incidentul
  • incidentu‑
  • incidentă
  • incidenta
plural
  • incidenți
  • incidenții
  • incidente
  • incidentele
genitiv-dativ singular
  • incident
  • incidentului
  • incidente
  • incidentei
plural
  • incidenți
  • incidenților
  • incidente
  • incidentelor
vocativ singular
plural
Intrare: incident (s.n.)
incident2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incident
  • incidentul
  • incidentu‑
plural
  • incidente
  • incidentele
genitiv-dativ singular
  • incident
  • incidentului
plural
  • incidente
  • incidentelor
vocativ singular
plural
incidente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: incidență
incidență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incidență
  • incidența
plural
  • incidențe
  • incidențele
genitiv-dativ singular
  • incidențe
  • incidenței
plural
  • incidențe
  • incidențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incident (adj.)

  • 1. (Despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Propoziție incidentă. Cuvânt incident.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre fascicule de radiații) Care atinge o suprafață într-un anumit punct.
    surse: MDN '00
    • 2.1. fizică (în) sintagmă Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

incident (s.n.) incidente

  • 1. Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • După ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe. REBREANU, R. II 97.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Incident de frontieră = ciocnire armată între unități grănicerești care aparțin unor state limitrofe.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: excepție

etimologie:

incidență

  • 1. Întâlnire a razelor de lumină, a fasciculelor de lumină, a particulelor etc. între ele sau cu suprafețele corpurilor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Punct de incidență = punct în care o rază de lumină întâlnește un corp sau suprafața de separare a două medii.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Unghi de incidență = unghi format de raza incidentă cu perpendiculara în punctul de incidență.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.3. Plan de incidență = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență.
      surse: MDN '00
  • 2. medicină Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocate de o anumită boală infecțioasă pe o perioadă dată, raportată la totalul populației.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • 2.1. (În radiologie) Situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații.
      surse: MDN '00
  • 3. biologie Prezență a unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare, cercetată într-o anumită perioadă.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 4. Situația unei propoziții incidente.
    surse: DN

etimologie: