incantat, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ați, ~e / E: lat incantatus] (Liv) Vrăjit.

INCANTAT, -Ă adj. (Liv.) Vrăjit, magic. [Cf. lat. incantatus].

INCANTAT, -Ă adj. vrăjit, magic. (< lat. incantatus)

încânta [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I 100 / Pzi: încânt / E: ml incantare] 1-2 vt (îvp) A fermeca (prin pronunțarea unor formule magice). 3 vt A captiva pe cineva până la fascinație Si: a fascina, a fermeca, a vrăji. 4 vt A produce o stare de bucurie, delectare etc. 5-6 vtr A (se) amăgi.

încântat, ~ă a [At: DONICI, F. II, 60/7 / Pl: ~ați, ~e / E: încânta] 1 Fascinat. 2 Satisfăcut. 3 Bucuros. 4 Fermecat. 5 Vrăjit. 6 Entuziasmat. 7 (Rar) Încântător (2). 8 (Îe) ~ (de cunoștință) Formulă de politețe prin care se artă plăcerea de a fi făcut cunoștință cu cineva.

ÎNCÎNTA, încînt, vb. I. Tranz. A produce o stare de mulțumire, de admirație, a stîrni entuziasmul; a captiva, a fermeca, a entuziasma, a vrăji. Îl încîntase mai înainte semnele lor de dragoste. CARAGIALE, O. III 61. Nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară. EMINESCU, O. I 201. Drag îmi e numele Ană Că te-ncîntă auzindu-l. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35. ♦ A amăgi, a înșela. Te-a încîntat cu promisiuni mincinoase. ◊ Refl. Un altul vă inspiră – el trăiește, El cu gura voastră rîde, el se-ncîntă, el șoptește. EMINESCU, O. I 157.

ÎNCÎNTAT, -Ă, încîntați, -te, adj. Plin de bucurie, mulțumit; captivat, fermecat, vrăjit, entuziasmat. Mîndru, încîntat că poate să-și arate erudiția, începu să explice cum se gădea în antichitate aurul în albia rîurilor noastre și cum se spăla. BART, E. 35. Mesenii încîntați Rămas-au, ascultîndu-l, flămînzi și însetați. ALECSANDRI, T. II 100. Rămase încîntată văzînd că se înfățoșează o astfel de partidă. NEGRUZZI, S. I 72. ◊ Expr. Încîntat de cunoștință, formulă de politețe prin care o persoană își exprimă frață de alta mulțumirea de a o fi cunoscut. ♦ (Mai ales poetic) Încîntător, atrăgător, fermecător. Acolo se află locuri încîntate în care am petrecut altădată fără grijă. SADOVEANU, Z. C. 221. O poveste încîntată Care azi e-ntunecată. EMINESCU, O. I 122.

ÎNCÂNTA vb. I. tr. A fermeca, a entuziasma; a amuza. [P.i. încînt. / după fr. enchanter].

ÎNCÂNTA vb. tr. a fermeca; a entuziasma; a amuza. (după fr. enchanter)

A ÎNCÂNTA încânt tranz. 1) A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a vrăji; a fascina; a delecta; a desfăta. 2) A ademeni prin făgăduințe; a înșela cu promisiuni; a momi. /în + a cânta

încântà v. 1. a captiva cu fermece; 2. a transporta de admirațiune, de plăcere: taina ce mă ’ncântă AL. [Lat. INCANTARE].

încântat a. 1. transportat de admirațiune, de plăcere: au rămas încântați; 2. delicios: loc încântat.

încînt, a -á v. tr. (lat. in-cantare, a fărmăca; it. incantare, pv. sp. pg. encantar, fr. enchanter. V. cînt). Mold. Munt. Amăgesc cu vorba, bat capu: ĭa fugĭ de-aicĭ și nu mă’ncînta (Munt. a încînta cu migdale amare, a înșela cu promisiunĭ). Neol. (după fr. it.). Farmec, seduc, fascinez, umplu de admirațiune: știința, politeța, arta luĭ l-a încîntat. V. boscorodesc.

*încîntát, -ă adj. Uĭmit de farmec, de admirațiune: aceĭ care aŭ auzit-o cîntînd au rămas încîntațĭ.

încânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încânt, 2 sg. încânți, 3 încântă; conj. prez. 1 sg. să încânt, 3 să încânte

încânta (a ~) vb., ind. prez. 3 încântă

încânta vb., ind. prez. 1 sg. încânt, 3 sg. și pl. încântă

ÎNCÂNTA vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. v. bucura. 3. v. înșela.

ÎNCÂNTAT adj. 1. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, răpit, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) 2. v. radios.

ÎNCÎNTA vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. a bucura, a desfăta, a mîngîia. (Peisajul îi ~ sufletul.) 3. a ademeni, a amăgi, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorba.)

ÎNCÎNTAT adj. 1. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, răpit, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) 2. fericit, radios. (O mină ~.)