17 definiții pentru impulsie impulsiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPÚLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. ♦ (Med.) Forță irezistibilă, nesupusă controlului voinței, care îi determină pe unii bolnavi mintal la efectuarea unei acțiuni violente, periculoase pentru ei sau pentru persoanele din jur, ori la exprimarea unor cuvinte adeseori imorale sau injurioase. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne s. f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis.

impulsie sf [At: DA ms / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr impulsion, lat impulsio, -onis] (Rar) 1-3 Impuls (1-3).

IMPÚLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne s. f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis.

IMPÚLSIE, impulsii, s. f. (Și în forma impulsiune) 1. Tendință provocată de un factor psihologic, emoțional; excitare, stimulent. [Întîmplările] sînt păstrate în amintirea oamenilor, și mai mult decît atît: în străfundurile organice ale ființei lor, acolo de unde pornesc impulsiunile. BOGZA, C. O. 360. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. Tovarășul meu a dat luntrii o impulsie puternică și prelungă și s-a tupilat. SADOVEANU, O. A. II 152. ◊ Impulsie electrică = emisiune scurtă de undă electromagnetică. – Variantă: impulsiúne (pronunțat -si-u-) s. f.

IMPÚLSIE s.f. 1. Tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; excitație. 2. Mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. [Gen. -iei, var. impulsiune s.f. / cf. fr. impulsion].

IMPÚLSIE/IMPULSIÚNE s. f. 1. tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; excitație. 2. mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. (< fr. impulsion, lat. impulsio)

IMPÚLSIE ~i f. 1) Pornire spontană involuntară și imperioasă de a săvârși o acțiune. 2) fiz. Mișcare pe care o comunică o forță unui corp. [G.-D. impulsiei; Sil. -si-e-; Var. impulsiune] /<fr. impulsion, lat. impulsio, ~onis

IMPULSIÚNE s. f. v. impulsie.

IMPULSIÚNE s. f. elem. impulsie.

impulsiune f. 1. mișcare comunicată unui corp de către altul; 2. fig. excitare, mobil.

*impulsiúne f. (lat. impúlsio, -ónis, d. im-pulsus, part. d. im-péllere, a îmboldi, a împinge. V. pro-pulsiune). Împingere, mișcare comunicată pin izbire saŭ dilatare. Fig. Impuls, îndemn, îmboldire, încurajare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!impúlsie (-si-e) s. f., art. impúlsia (-si-a), g.-d. art. impúlsiei; pl. impúlsii, art. impúlsiile (-si-i-)

impúlsie/impulsiúne (med.) s. f. (sil. -si-e/-si-u-), art. impúlsia (sil. -si-a)/impulsiúnea, g.-d. art. impúlsiei/impulsiúnii; pl. impúlsii/impulsiúni, art. impúlsiile (sil. -si-i-)/impulsiúnile

Intrare: impulsie
  • silabație: -si-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impulsie
  • impulsia
plural
  • impulsii
  • impulsiile
genitiv-dativ singular
  • impulsii
  • impulsiei
plural
  • impulsii
  • impulsiilor
vocativ singular
plural
impulsiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impulsiune
  • impulsiunea
plural
  • impulsiuni
  • impulsiunile
genitiv-dativ singular
  • impulsiuni
  • impulsiunii
plural
  • impulsiuni
  • impulsiunilor
vocativ singular
plural

impulsie impulsiune

  • 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: excitare excitație stimulent attach_file un exemplu
    exemple
    • [Întâmplările] sînt păstrate în amintirea oamenilor, și mai mult decît atît: în străfundurile organice ale ființei lor, acolo de unde pornesc impulsiunile. BOGZA, C. O. 360.
      surse: DLRLC
    • 1.1. medicină Forță irezistibilă, nesupusă controlului voinței, care îi determină pe unii bolnavi mintal la efectuarea unei acțiuni violente, periculoase pentru ei sau pentru persoanele din jur, ori la exprimarea unor cuvinte adeseori imorale sau injurioase.
      surse: DEX '09
  • 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Tovarășul meu a dat luntrii o impulsie puternică și prelungă și s-a tupilat. SADOVEANU, O. A. II 152.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: impuls
    • 3.1. Impulsie electrică = emisiune scurtă de undă electromagnetică.
      surse: DLRLC

etimologie: