împotriva pp vz împotrivă

împotrivă [At: TETRAEV. (1574), 245 / V: (îvp) ~va, ~protivă / S și: (nrc) în potrivă / E: în- + potrivă] 1 pp (Înv; asr; îf împotriva) Asemenea cuiva. 2 pp (Înv; îf împotriva) În comparație cu... 3 pp (Înv; îf împotriva) Față de... 4 pp (Înv; îf împotriva) În loc de... 5 pp (Înv; îf împotriva) În conformitate cu... 6 pp (Îf împotriva) În dreptul. 7 pp (Îf împotriva) Contra. 8 pp (Înv; îf împotriva) În fața. 9 pp (Rar; îf împotriva) Către. 10 av (Cu sens local; rar) în față. 11 av Contrar. 12 av (Îe) A fi (sau a sta, a se pune etc.) ~ A se împotrivi. 13 av (Îae) A rezista. 14 av (Îe) A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) ~ A contrazice. 15 a (Înv) Potrivnic.

împrotivă a, av, pp vz împotrivă

ÎMPOTRIVA prep. (Construit cu genitivul) În opoziție, contra, în contra, în ciuda. Împotriva așteptărilor, nenea Iorgu nu sări de pe canapea, nici nu începu să se plimbe ca de obicei. C. PETRESCU, S. 103. Cine poate sta împotriva lui Dănilă? CREANGĂ, P. 39. În vremea aceasta sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 271. ♦ (Neobișnuit) Către, spre. S-a dus împotriva oamenilor cu care stătuse de vorbă. SADOVEANU, D. P. 152. ♦ (Învechit) În față, față în față. Tocmai împotriva intrării se zvîrcolea o namilă de balaur și-și despica fălcile cît să înghiță un călăreț. DELAVRANCEA, S. 90.

ÎMPOTRIVĂ adv. (În legătură cu verbe ca «a fi», «a sta», «a se pune») Corespunde ideii de a se împotrivi, a se opune, a rezista; (în legătură cu verbele «a zice», «a răspunde», «a vorbi») corespunde ideii de a contrazice. Își sculase tot satul împotrivă. CAMILAR, TEM. 132. Dumitale nu mă pot pune niciodată împotrivă. SADOVEANU, N. F. 187. Toți îmi fură împotrivă, numai doctoru, săracul, Se-ncercase... să mă scape de nevoi. MACEDONSKI, O. I 70. Gerilă, văzînd că toți îi stau împotrivă, se mînie. CREANGĂ, P. 254. ♦ În față. (Atestat în forma împrotivă) Șezi, mă rog, împrotivă și vezi de joacă bine. ALEXANDRESCU, M. 265. – Variantă: împrotivă adv.

ÎMPOTRIVA prep. 1) (urmat de un substantiv în genitiv sau de un substitut al acestuia, exprimă un raport spațial, indicând direcția opusă) Contra; asupra. Pornește împotriva dușmanului. Medicament împotriva hepatitei. 2) (exprimă un raport de opoziție) Contra; în contra. A acționat împotriva voinței. Împotriva vântului. Sil. [-po-tri-] /Din împotrivă

ÎMPOTRIVĂ adv. 1) De părere opusă; contra; în contra; contrar. A vota ~. ◊ A fi (sau a sta, a se pune) ~ a se opune; a fi contra; a se împotrivi. A vorbi (sau a zice, a răspunde) ~ a contrazice. 2) rar Înaintea cuiva sau ceva; în față. /în + potrivă

împotrivă prep. contra. [V. potrivă].

împotrívă adv. Răŭ scris îld. în potrivă.

împotriva (desp. -po-tri-) prep. (~ lui/sa)

+împotriva- (desp. -po-tri-) prep. (~i)

împotrivă (desp. -po-tri-) adv.

împotrivă- (desp. -po-tri-) prep. (-i/le/ne)

împotriva (-po-tri-) prep. (~ lui)

împotrivă (-po-tri-) adv.

*împotrivă- (-po-tri-) prep. (~i)

împotriva prep. (sil. -tri-)

împotrivă adv. (sil. -tri-)

împotrivă

împotrivă.

À CONTRECOEUR (fr.) împotriva inimii – A face ceva à contrecoeur, împotriva propriei dorințe.

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

ÎMPOTRIVA prep. 1. asupra, contra, (înv.) către, despre, spre. (Pornește ~ dușmanului.) 2. contra, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. v. contrar.

ÎMPOTRIVĂ adv. contra, (înv. și reg.) potrivă. (Votează ~.)

ÎMPOTRIVA prep. 1. asupra, contra, (înv.) către, despre, spre. (Pornește ~ dușmanului.) 2. contra, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. contra, contrar. (~ părerii curente.)

ÎMPOTRIVĂ adv. contra, (înv. și reg.) potrivă. (Votează ~.)

Împotrivă ≠ pentru