2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis.

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis.

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.

impotent, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / V: ~put~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat impotens, -ntis, fr impotent, it impotente] 1 a Care nu are energia să facă ceva Si: neputincios. 2-3 sm, a (Bărbat) incapabil de a săvârși actul sexual.

impotență sf [At: BIANU, D. S. / V: ~put~ / Pl: ~țe / E: fr impotence, lat impotentia, it impotenza] 1 Lipsă de putere Si: neputință. 2 (Med) Incapacitate a unui mascul de a îndeplini actul sexual.

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare, neputincios. (Fig.) În această privință, știința, cel puțin pînă astăzi, se declară impotentă. CARAGIALE, O. VII 46. ♦ Inapt pentru săvîrșirea actului sexual.

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare, neputință. ♦ Stare (patologică) a celui impotent.

IMPOTÉNT, -Ă adj., s.m. (Om) lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Inapt pentru actul sexual. [Pl. -nți. / cf. fr. impotent, lat. impotens].

IMPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvârșirii actului sexual de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia].

IMPOTÉNT, -Ă adj., s. m. (om) lipsit de vigoare; neputincios. ◊ (bărbat) inapt pentru săvârșirea actului sexual. (< fr. impotent, lat. impotens)

IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)

IMPOTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are putere; lipsit de vigoare; fără putere; neputincios. 2) (despre bărbați) Care nu este apt de a săvârși un act sexual. /<fr. impotent, lat. impotens, ~ntis

IMPOTÉNȚĂ f. 1) Caracter impotent; lipsă de putere, de vigoare. 2) Stare de impotent. [G.-D. impotenței] /<fr. impotence, lat. impotentia

*impotént, -ă adj. și s. (lat. impotens, -éntis). Neputincĭos, infirm.

*impoténță f., pl. e (lat. impotentia). Neputință, infirmitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

impotent adj. m., pl. impotenți; f. impotentă, pl. impotente

impotență s. f., g.-d. art. impotenței

impotent adj. m., pl. impotenți; f. impotentă, pl. impotente

impotență s. f., g.-d. art. impotenței

impoténță s. f., g.-d. art. impoténței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPOTÉNT adj. (MED.) neputincios. (Bărbat ~.)

IMPOTÉNT adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.

IMPOTÉNȚĂ s. v. incapacitate, neputință, slăbiciune.

IMPOTÉNȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.

IMPOTENT adj. (MED.) neputincios. (Bărbat ~.)

impotent adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG.

IMPOTENȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.

impotență s. v. INCAPACITATE. NEPUTINȚĂ. SLĂBICIUNE.

Impotent ≠ potent, vânjos, vânos, viguros

Impotență ≠ potență, vigoare

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A DEVENI IMPOTENT a-i cădea greutatea, a-i rugini (cuiva) armătura, a-i seca creanga / sămânța, a-și sui sculele-n pod, a nu-i (mai) trage pompa.

Intrare: impotent
impotent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impotent
  • impotentul
  • impotentu‑
  • impotentă
  • impotenta
plural
  • impotenți
  • impotenții
  • impotente
  • impotentele
genitiv-dativ singular
  • impotent
  • impotentului
  • impotente
  • impotentei
plural
  • impotenți
  • impotenților
  • impotente
  • impotentelor
vocativ singular
plural
imputent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: impotență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impotență
  • impotența
plural
genitiv-dativ singular
  • impotențe
  • impotenței
plural
vocativ singular
plural
imputență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impotent, impotentăadjectiv

  • 1. Lipsit de vigoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: neputincios
    • format_quote figurat În această privință, știința, cel puțin pînă astăzi, se declară impotentă. CARAGIALE, O. VII 46.
    • 1.1. prin specializare (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

impotențăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.