2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

impotent, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / V: ~put~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat impotens, -ntis, fr impotent, it impotente] 1 a Care nu are energia să facă ceva Si: neputincios. 2-3 sm, a (Bărbat) incapabil de a săvârși actul sexual.

impotență sf [At: BIANU, D. S. / V: ~put~ / Pl: ~țe / E: fr impotence, lat impotentia, it impotenza] 1 Lipsă de putere Si: neputință. 2 (Med) Incapacitate a unui mascul de a îndeplini actul sexual.

imputent, ~ă a vz impotent

imputență sf vz impotență

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis.

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis.

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare, neputincios. (Fig.) În această privință, știința, cel puțin pînă astăzi, se declară impotentă. CARAGIALE, O. VII 46. ♦ Inapt pentru săvîrșirea actului sexual.

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare, neputință. ♦ Stare (patologică) a celui impotent.

impotént adj. m., pl. impoténți; f. impoténtă, pl. impoténte

impoténță s. f., g.-d. art. impoténței

IMPOTÉNT adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.

IMPOTÉNT adj. (MED.) neputincios. (Bărbat ~.)

IMPOTÉNȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.

IMPOTÉNȚĂ s. v. incapacitate, neputință, slăbiciune.

Impotent ≠ potent, vânjos, vânos, viguros

Impotență ≠ potență, vigoare

IMPOTÉNT, -Ă adj., s.m. (Om) lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Inapt pentru actul sexual. [Pl. -nți. / cf. fr. impotent, lat. impotens].

IMPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvârșirii actului sexual de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia].

IMPOTÉNT, -Ă adj., s. m. (om) lipsit de vigoare; neputincios. ◊ (bărbat) inapt pentru săvârșirea actului sexual. (< fr. impotent, lat. impotens)

IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)

arată toate definițiile

Intrare: impotent
impotent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impotent
  • impotentul
  • impotentu‑
  • impotentă
  • impotenta
plural
  • impotenți
  • impotenții
  • impotente
  • impotentele
genitiv-dativ singular
  • impotent
  • impotentului
  • impotente
  • impotentei
plural
  • impotenți
  • impotenților
  • impotente
  • impotentelor
vocativ singular
plural
imputent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: impotență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impotență
  • impotența
plural
genitiv-dativ singular
  • impotențe
  • impotenței
plural
vocativ singular
plural
imputență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impotent imputent

  • 1. Lipsit de vigoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: neputincios un exemplu
    exemple
    • figurat În această privință, știința, cel puțin pînă astăzi, se declară impotentă. CARAGIALE, O. VII 46.
    • 1.1. prin specializare (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

impotență imputență

etimologie: