11 definiții pentru impostoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care, prin minciuni și prefăcătorie, își arogă o falsă identitate (și competență), vrând să pară ceea ce nu este; farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.

IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.

IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan. Un nume atît de profanat de impostorii contemporani. GHICA, A. 725.

IMPOSTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan. ♦ Cel care încearcă să se substituie cuiva (pentru a lucra în numele lui). [< fr. imposteur, cf. lat. impostor].

IMPOSTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan, escroc. (< fr. imposteur, lat. impostor)

IMPOSTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care înșală pe alții, profitând de naivitatea sau de încrederea lor; șarlatan; potlogar; coțcar; escroc. 2) Persoană care încearcă să se substituie cuiva pentru a lucra în numele lui (în scopul obținerii anumitor avantaje). /<fr. imposteur, lat. impostor, ~onis

*impostór, -oáre adj. și s. (lat. impostor, d. impónere, impós[i]tum, a înșela). Înșelător, șarlatan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impostoáre s. f., g.-d. art. impostoárei; pl. impostoáre

impostoáre s. f., g.-d. art. impostoárei; pl. impostoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPOSTÓR s. 1. v. escroc. 2. farsor, șarlatan, șnapan. (Nu e decât un ~.)

IMPOSTOR s. 1. escroc, hoț, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (inv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. farsor, șarlatan, șnapan. (Nu e decît un ~.)

Intrare: impostoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impostoare
  • impostoarea
plural
  • impostoare
  • impostoarele
genitiv-dativ singular
  • impostoare
  • impostoarei
plural
  • impostoare
  • impostoarelor
vocativ singular
  • impostoare
  • impostoareo
plural
  • impostoarelor

impostor, -oare impostoare impostor

etimologie: