IMPOSIBIL, -Ă, imposibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O muncă imposibilă. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputință, în niciun caz, cu niciun preț. – Din fr. impossible, lat. impossibilis.

imposibil, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 238 / Pl: ~i, ~e / E: fr impossible, it impossibile, lat impossibilis] 1 a Care nu poate exista. 2-3 av, a (În mod) irealizabil. 4-5 av, a (În mod) intolerabil. 6 sn (Îe) A face ~ul A face tot ce este cu putință. 7-8 sn Ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat. 9-10 a, av (Care este) cu neputință.

IMPOSIBIL, -Ă, imposibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O muncă imposibilă. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputință, nici într-un caz, cu nici un preț. – Din fr. impossible, lat. impossibilis.

IMPOSIBIL, -Ă, imposibili, -e, adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. Lucru imposibil. Situație imposibilă. ◊ (Adverbial) Se întindea și aici molima din Moldova? Imposibil... DUMITRIU, B. F. 13. ◊ (Substantivat) Deci visul se îndeplinise! Imposibilul se făcuse posibil, sonor, dogoritor! GALACTION, O. I 150. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă cuiva în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Familiar, despre oameni) Nesuferit, insuportabil. Pînă și cuie pentru tablouri mi-a cerut. E un imposibil. PAS, Z. IV 160.

IMPOSIBIL, -Ă adj. Care nu se poate face, nu este posibil, nu poate să existe. ♦ (Fam.) Nesuferit, rău, insuportabil. // s.n. Lucru cu neputință de realizat, irealizabil. ◊ A face imposibilul = a face totul pentru a realiza ceva. [Cf. fr. impossible, it. impossibile, lat. imposibilis].

IMPOSIBIL, -Ă I. adj. care nu este posibil, nu poate să existe. ◊ (fam.; despre oameni) nesuferit, insuportabil. II. s. n. lucru cu neputință, irealizabil. ◊ (adv.) cu neputință. (< fr. impossible, lat. impossibilis)

IMPOSIBIL ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care nu este posibil; cu neputință de realizat; de nerealizat; nerealizabil; irealizabil. 2) Care nu poate să existe. 3) fig. fam. (despre persoane) Care nu poate fi acceptat sau suportat; de nesuferit; insuportabil. /<fr. impossible, lat. impossibilis

imposibil a. care nu poate fi, ce nu se poate face. ║ n. lucru imposibil: a încerca imposibilul.

*imposíbil, -ă adj. (lat. impossíbilis). Care nu e posibil, care nu se poate: asediaților le-a fost imposibil să maĭ reziste. Care nu poate fi satisfăcut, insuportabil, intolerabil: om imposibil, situațiune imposibilă. S. n. Lucru imposibil: a încerca imposibilu. A te face imposibil, a deveni insuportabil, intolerabil.

imposibil² s. n.

imposibil¹ adj. m., pl. imposibili; f. imposibilă, pl. imposibile

imposibil¹ adj. m., pl. imposibili; f. imposibilă, pl. imposibile

imposibil² s. n.

imposibil adj. m. posibil

imposibil s. n.

IMPOSIBIL adj., adv. 1. adj. irealizabil, nerealizabil, (înv.) neputincios. (Își propune un țel ~.) 2. adj., adv. exclus. (Rezolvarea aceasta este ~.) 3. adj. v. nesuferit.

IMPOSIBIL adj., adv. 1. adj. irealizabil, nerealizabil, (înv.) neputincios. (Își propune un țel ~.) 2. adj., adv. exclus. (Rezolvarea aceasta este ~.) 3. adj. insuportabil, nesuferit, (înv.) nesuferibil, nesufericios. (E un om ~.)

Imposibil ≠ posibil

AD IMPOSIBILIUM NULLA EST OBLIGATIO (lat.) pentru imposibil nu există nicio obligație – Adagiu exprimând ideea că debitorul este exonerat de o obligație în cazul în care aceasta nu poate fi executată din cauze neimputabile lui.

NIL MORTALIBUS ARDUM EST (lat.) nimic nu este imposibil muritorilor – Horațiu, „Ode”, I, 3, 37. Omul, în cutezanța sa, încearcă și reușește să înfăptuiască lucruri care par a-i depăși puterile.

Impossibilium nulla obligatio est (lat. „Imposibilul nu este obligatoriu” sau, mai precis: „Nimeni nu-i obligat să facă ceea ce nu-i cu putință”) – principiu de drept înscris în „Digeste” (culegere de opinii ale jurisconsulților romani, alcătuită pe vremea împăratului Iustinian). Introdus în mai multe țări, acest precept a devenit, în Franța, o zicală: À limpossible nul nest tenu și combătut apoi prin expresia „Impossible” nest pas un mot francais (vezi loc. citată). Vezi și Ultra posse… ȘT.

„Impossible” n’est pas un mot français (fr. „« Imposibil » nu-i un cuvînt francez”) – Autorul acestei expresii este astăzi aproape necunoscut: Collin dHarleville, mediocru poet francez care a trăit în secolul al XVIII-lea și a scris o puzderie de comedioare în versuri. Într-una din ele: Malice pour malice (Răutate pentru răutate) se află, ca o replică, vorbele de mai sus (act. I, sc. 8). Dar și această replică ar fi rămas necunoscută, dacă n-ar fi găsit un interpret cu adevărat celebru pe marea scenă a istoriei. Este vorba de Napoleon I, care, îndrăgind expresia, o întrebuința atît de des, încît multă lume, uitînd pe adevăratul autor, i-a atribuit împăratului Franței paternitatea ei. Pe atunci Napoleon era în plină glorie și acel „Imposibil” nu-i un cuvînt francez se potrivea deci momentului istoric. Astăzi, expresia ar fi potrivită, bunăoară, pentru cuceritorii cosmosului, care, prin înfăptuirile lor, înfruntă cu succes cuvîntul „imposibil”. LIT.