16 definiții pentru posibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSÍBIL, -Ă, posibili, -e, adj. Care se poate întâmpla sau realiza, care poate fi făcut sau imaginat; care e cu putință; care este permis să se facă. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este cu putință. ◊ Expr. A face tot posibilul = a face tot ce se poate într-o împrejurare, a încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. – Din fr. possible, lat. possibilis.

POSÍBIL, -Ă, posibili, -e, adj. Care se poate întâmpla sau realiza, care poate fi făcut sau imaginat; care e cu putință; care este permis să se facă. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este cu putință. ◊ Expr. A face tot posibilul = a face tot ce se poate într-o împrejurare, a încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. – Din fr. possible, lat. possibilis.

POSÍBIL, -Ă, posibili, -e, adj. (În construcție cu verbul «a fi») Care se poate întîmpla sau realiza, care poate fi făcut sau imaginat; cu putință. Creșterea producției la hectar este posibilă numai prin folosirea din plin a metodelor agrotehnice înaintate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2827. ◊ (În construcții impersonale) E posibil oare să nu fim de loc informați despre cele ce se petrec înaintea noastră? CAMIL PETRESCU, U. N. 346. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce e cu putință. De ce, chiar în materie de vînătorie, să nu hotărîm marginile posibilului? ODOBESCU, S. III 48. ◊ Expr. În măsura posibilului v. măsură. A face tot posibilul (sau posibilul și imposibilul) = a face tot ce se poate, a încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. Ce n-a făcut domnul Hagi-Iordan?.. Posibilul și imposibilul. C. PETRESCU, C. V. 97.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

posíbil1 adj. m., pl. posíbili; f. posíbilă, pl. posíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSÍBIL adj., adv. 1. adj. realizabil, (livr.) fezabil, (rar) practicabil. (Un lucru ~.) 2. adj. (înv. și reg.) putincios. (Toate mijloacele ~.) 3. adj. eventual, probabil. (O ~ întâlnire între cei doi ambasadori.) 4. adv. v. poate. 5. adj. potențial, probabil, virtual. (~ câștigător al unei competiții.)

POSÍBIL, -Ă adj. Care se poate realiza, întâmpla; care este cu putință. // s.n. Ceea ce este cu putință. [< lat. possibilis, cf. fr. possible].

POSÍBIL, -Ă adj. care se poate realiza, întâmpla. ◊ (s. n.) ceea ce este cu puțintă. (< fr. possible, lat. possibilis)

POSÍBIL1 adv. Cu putință. /<fr. possible, lat. possibilis

POSÍBIL2 (~i, ~e) 1) Care poate exista; care poate fi înfăptuit. 3) și substantival Care constituie o limită extremă. ◊ A face tot ~ul (și imposibilul) a face absolut totul pentru a realiza ceva; a depune toate sforțările pentru a-și atinge scopul. /<fr. possible, lat. possibilis

posibil a. ce poate fi, ce se poate face. ║ n. tot ce se poate: a face posibilul.

*posíbil, -ă adj. (lat. possibilis). Care se poate: lucru posibil, (Eliptic = poate). De ex.: Va ploŭa. Posibil! S. n., pl. e. Lucru posibil: voĭ face tot posibilu ca să reușesc.

posíbil adj. m., pl. posíbili; f. sg. posíbilă, pl. posíbile

POSIBIL adj., adv. 1. adj. realizabil, (rar) practicabil. (Un lucru ~.) 2. adj. (înv. și reg.) putincios. (Toate mijloacele ~.) 3. adj. eventual, probabil. (O ~ întîlnire între cei doi ambasadori.) 4. adv. poate, probabil. (~ să vin.) 5. adj. potențial, probabil, virtual. (~ cîștigător al unei competiții.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TOUT EST POUR LE MIEUX DANS LE MEILLEUR DES MONDES POSSIBLES (fr.) totul se petrece cel mai bine în cea mai bună dintre lumile posibile – Teză deistă apologetică, enunțată de Leibniz în „Thaeodicaea”, pe care Voltaire a răstălmăcit-o ironic în „Candide”.

Intrare: posibil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posibil
  • posibilul
  • posibilu‑
  • posibilă
  • posibila
plural
  • posibili
  • posibilii
  • posibile
  • posibilele
genitiv-dativ singular
  • posibil
  • posibilului
  • posibile
  • posibilei
plural
  • posibili
  • posibililor
  • posibile
  • posibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)