4 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

implantat2, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: implanta] 1 (Frî) Plantat2. 2 (Frî) Răsădit2. 3 (Med; d. organe, medicamente, țesuturi, obiecte cu rol funcțional) Introdus pe cale chirurgicală într-un organism. 4 (Fig; d. fenomene, obiceiuri) Care a fost transferat dintr-un spațiu în altul, dintr-o societate în alta.

implantat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: implanta] 1 (Frî) Plantare. 2 (Frî) Răsădire. 3-4 Implantare (3-4).

IMPLANTÁ, implantez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a așeza. – Din fr. implanter.

IMPLANTÁ, implantez, vb. I. Tranz. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a așeza. – Din fr. implanter.

ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare.

ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. – Lat. implantare.

implanta vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr implanter] 1 (Frm) A planta. 2 (Frm) A răsădi. 3 (Med; d. organe, medicamente, țesuturi, obiecte cu rol funcțional) A introduce pe cale chirurgicală într-un organism. 4 (Fig) A transfera un fenomen, un obicei etc. dintr-un spațiu în altul, dintr-o societate în alta.

împlânta [At: DOSOFTEI, V. S. 129/1 / Pzi: împlânt și (înv) ~tez / E: ml *implantare] 1 vt (Înv) A sădi o plantă. 2-3 vtr A (se) înfige cu vârful în pământ. 4-5 vtr A (se) străpunge cu un corp ascuțit. 6 vt (Ccr) A îngropa o legumă în nisip spre a o păstra. 7 vt (Fig; rar) A fixa. 8 vt (Fig) A pironi. 9 vt A introduce ceva într-un lichid. 10 vr (Fig) A se îngloda în datorii. 11 vr (Fig) A fi covârșit de neputința de a scăpa de ceva.

împlântat2, ~ă a [At: PSALT. SCH. 304 / V: (înv) plântat / Pl: ~ați, ~e / E: împlânta] 1 (Înv; d. plante) Sădit2. 2 Înfipt cu vârful în pământ. 3 Străpuns cu un corp ascuțit. 4 (Pex; d. legume) Îngropat în nisip spre a se păstra. 5 (Fig) Fixat2. 6 (Fig) Pironit2. 7 (D. obiecte) Introdus într-un lichid. 8 Înglodat2 (3). 9 (Fig) Care este covârșit de imposibilitatea de a scăpa de ceva.

împlântat1 sn [At: DA ms / V: (înv) plântat / Pl: ~uri / E: împlânta] 1-4 Împlântare (1-4). 5 (Fig) Fixare. 6 (Fig) Pironire. 7 Împlântare (7). 8 Înglodare (3). 9 Împlântare (9).

ÎMPLÎNTÁ, împlî́nt, vb. I. Tranz. A înfige, a vîrî. I Apucă lopețile, se aplecă, împlîntîndu-le în apă. DUNĂREANU, CH. 240. Cîrmaciul împlîntă adînc lopata în valuri. VLAHUȚĂ, O. A. 418. O zbierătură puternică dete taurul din pricina durerii ce avea din pierderea ochiului; coarnele și le împlîntă în pămînt și scotea pămînt ca și cu lopata. RETEGANUL, P. IV 42. ◊ Refl. Cele cinci brăzdare ale plugului își înăbușiră zăngănitul, împlîntîndu-se adînc, cu sete, în pămînt. MIHALE, O. 123. Unde buzduganul s-a-mplîntat, Acolo nouă ani am săpat, Pîn’ ce buzduganu-am aflat. BIBICESCU, P. P. 304. (Fig.) Ochii săi se împlîntară pe rînd în ochii celor două femei. DUMITRIU, B. F. 59.

IMPLANTÁ vb. I. tr. A insera, a fixa în; a introduce; a împlânta. [< fr. implanter].

IMPLANTÁ vb. tr. a insera, a fixa în. ◊ a amplasa (o clădire etc.). ◊ a introduce sub piele un medicament sau țesut, care se resoarbe treptat. (< fr. implanter)

implantá vb. I A introduce, a fixa ◊ „Profesorul N. M., șeful echipei de cercetări, care a reușit încrucișarea, a declarat că aceasta s-a realizat după metoda «in vitro», ovulul fecundat în condiții de laborator fiind implantat în uter [...]” Sc. 12 III 82 p. 5; v. și personaj-simbol (1973), microecran, pace-maker (din fr. implanter; DMN 1950; FC II 137, 138, 308; DEX, DN3)

A IMPLANTÁ ~éz tranz. med. (medicamente, organe, țesuturi etc.) A introduce pe cale chirurgicală sub piele sau sub mușchi. [Sil. im-plan-] /<fr. implanter

A ÎMPLÂNTÁ împlânt tranz. 1) (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige. A-și ~ unghiile. 2) A face să intre în ascuțișul a ceva. ~ un steag. /<lat. implantare

împlântà v. 1. a înfige în pământ: a împlânta un steag, un cort; 2. fig. a introduce: a împlânta o datină; 3. a se așeza undeva, a se fixa. [Lat. PLANTARE].

*implantéz v. tr. (lat. implantare, d. in, în, și planta, plantă. V. împlînt). Plantez, înfing un lucru într’altu: a implanta un cuțit într’un pepene. Fig. Stabilesc, introduc; a implanta obiceĭurĭ noŭă.

împlî́nt, -á v. tr. (lat. plantare, a planta. V. implantez). Plantez, răsădesc (Ps. S. Cor.). Înfig (de ex. sabia, cuțitu): unde voĭniciĭ securea nu’mplîntă (Doĭna, 2-3, 42). V. desplînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

implantá (a ~) vb., ind. prez. 3 implanteáză

împlântá (a ~) vb., ind. prez. 3 împlấntă

implantá vb., ind. prez. 1 sg. implantéz, 3 sg. și pl. implanteáză

arată toate definițiile

Intrare: implantat
implantat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • implantat
  • implantatul
  • implantatu‑
  • implanta
  • implantata
plural
  • implantați
  • implantații
  • implantate
  • implantatele
genitiv-dativ singular
  • implantat
  • implantatului
  • implantate
  • implantatei
plural
  • implantați
  • implantaților
  • implantate
  • implantatelor
vocativ singular
plural
Intrare: implanta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • implanta
  • implantare
  • implantat
  • implantatu‑
  • implantând
  • implantându‑
singular plural
  • implantea
  • implantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • implantez
(să)
  • implantez
  • implantam
  • implantai
  • implantasem
a II-a (tu)
  • implantezi
(să)
  • implantezi
  • implantai
  • implantași
  • implantaseși
a III-a (el, ea)
  • implantea
(să)
  • implanteze
  • implanta
  • implantă
  • implantase
plural I (noi)
  • implantăm
(să)
  • implantăm
  • implantam
  • implantarăm
  • implantaserăm
  • implantasem
a II-a (voi)
  • implantați
(să)
  • implantați
  • implantați
  • implantarăți
  • implantaserăți
  • implantaseți
a III-a (ei, ele)
  • implantea
(să)
  • implanteze
  • implantau
  • implanta
  • implantaseră
Intrare: împlânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împlânta
  • ‑mplânta
  • împlântare
  • ‑mplântare
  • împlântat
  • ‑mplântat
  • împlântatu‑
  • ‑mplântatu‑
  • împlântând
  • ‑mplântând
  • împlântându‑
  • ‑mplântându‑
singular plural
  • împlântă
  • ‑mplântă
  • împlântați
  • ‑mplântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împlânt
  • ‑mplânt
(să)
  • împlânt
  • ‑mplânt
  • împlântam
  • ‑mplântam
  • împlântai
  • ‑mplântai
  • împlântasem
  • ‑mplântasem
a II-a (tu)
  • împlânți
  • ‑mplânți
(să)
  • împlânți
  • ‑mplânți
  • împlântai
  • ‑mplântai
  • împlântași
  • ‑mplântași
  • împlântaseși
  • ‑mplântaseși
a III-a (el, ea)
  • împlântă
  • ‑mplântă
(să)
  • împlânte
  • ‑mplânte
  • împlânta
  • ‑mplânta
  • împlântă
  • ‑mplântă
  • împlântase
  • ‑mplântase
plural I (noi)
  • împlântăm
  • ‑mplântăm
(să)
  • împlântăm
  • ‑mplântăm
  • împlântam
  • ‑mplântam
  • împlântarăm
  • ‑mplântarăm
  • împlântaserăm
  • ‑mplântaserăm
  • împlântasem
  • ‑mplântasem
a II-a (voi)
  • împlântați
  • ‑mplântați
(să)
  • împlântați
  • ‑mplântați
  • împlântați
  • ‑mplântați
  • împlântarăți
  • ‑mplântarăți
  • împlântaserăți
  • ‑mplântaserăți
  • împlântaseți
  • ‑mplântaseți
a III-a (ei, ele)
  • împlântă
  • ‑mplântă
(să)
  • împlânte
  • ‑mplânte
  • împlântau
  • ‑mplântau
  • împlânta
  • ‑mplânta
  • împlântaseră
  • ‑mplântaseră
Intrare: împlântat
împlântat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împlântat
  • ‑mplântat
  • împlântatul
  • împlântatu‑
  • ‑mplântatul
  • ‑mplântatu‑
  • împlânta
  • ‑mplânta
  • împlântata
  • ‑mplântata
plural
  • împlântați
  • ‑mplântați
  • împlântații
  • ‑mplântații
  • împlântate
  • ‑mplântate
  • împlântatele
  • ‑mplântatele
genitiv-dativ singular
  • împlântat
  • ‑mplântat
  • împlântatului
  • ‑mplântatului
  • împlântate
  • ‑mplântate
  • împlântatei
  • ‑mplântatei
plural
  • împlântați
  • ‑mplântați
  • împlântaților
  • ‑mplântaților
  • împlântate
  • ‑mplântate
  • împlântatelor
  • ‑mplântatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

implanta

  • 1. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

împlânta împlântare

  • 1. A (se) înfige, a (se) vârî.
    exemple
    • Apucă lopețile, se aplecă, împlîntîndu-le în apă. DUNĂREANU, CH. 240.
      surse: DLRLC
    • Cîrmaciul împlîntă adînc lopata în valuri. VLAHUȚĂ, O. A. 418.
      surse: DLRLC
    • O zbierătură puternică dete taurul din pricina durerii ce avea din pierderea ochiului; coarnele și le împlîntă în pămînt și scotea pămînt ca și cu lopata. RETEGANUL, P. IV 42.
      surse: DLRLC
    • Cele cinci brăzdare ale plugului își înăbușiră zăngănitul, împlîntîndu-se adînc, cu sete, în pămînt. MIHALE, O. 123.
      surse: DLRLC
    • Unde buzduganul s-a-mplîntat, Acolo nouă ani am săpat, Pîn’ ce buzduganu-am aflat. BIBICESCU, P. P. 304.
      surse: DLRLC
    • figurat Ochii săi se împlîntară pe rînd în ochii celor două femei. DUMITRIU, B. F. 59.
      surse: DLRLC

etimologie: