iminei smp [At: I. GOLESCU, C. 181 / V: ~nii / E: tc yemeni] (Iuz) 1 Pantofi de modă turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați odinioară de boieri. 2 Jumătăți de ghete. 3 Pantofi cu vârful ascuțit, purtați în trecut de țărani. 4 Opinci cu talpă de lemn.

IMINEI s. m. pl. Pantofi cu vârful ascuțit, purtați în trecut de țărani; pantofi de modă turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați odinioară de boieri. – Din tc. yemeni.

iminei m. pl. od. 1. pantofi boierești de marochin galben: iminei de saftian FIL.; 2. azi, pantofi groși țărănești cu vârful ascuțit: cu năframa albă și iminei roșii AL. [Turc. YEMENI, lit. pânză de Yemen].

iminéĭ și iminíĭ m. pl. (turc. ĭemení, [d. ar.], pînză pictată de Yemen [o provincie a Arabiiĭ], un fel de pantofĭ ordinarĭ roșĭ și negri; ngr. gĭamei, pînză de Persia; bg. emeniĭa, sîrb. jemenije, imineĭ). Vechĭ. Pantofĭ boĭereștĭ (fără toc) de marochin galben. Azĭ. Est. Pantofĭ țărăneștĭ cu botu ascuțit și fără călcîĭ. V. filerĭ.

IMINEU, iminei, s. m. Pantofi cu vârful ascuțit, purtați în trecut de țărani; pantofi de modă turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați în trecut de boieri. – Din tc. yemeni.

iminii smp vz iminei

inimei^[1] smp vz iminei corectat(ă)

IMINEU, iminei, s. m. (Mai ales la pl.) Încălțăminte din piele de iuft, purtată de țărani; (învechit) pantofi fini făcuți din piele colorată în negru sau roșu, mai rar în galben. Un dulău, repezindu-se pe sub car, îl apucă de pulpa piciorului și-i sfîșie nădragii pînă jos la imineu. GALACTION, O. I 282. Bluza albastră și imineii din picioare îi schimba o dată cu începutul toamnei. DUNĂREANU, CH. 65. Neculai Pălitu era el ciubotar vestit, dar numai pentru încălțăminte groasă, pentru iminei țărănești. HOGAȘ, DR. II 152. Imineii sînt încălțămintea de vară pentru... sărbătoare. ȘEZ. IX 34.

iminíĭ¹, V. imineĭ.^[1]

iminei s. m. pl., art. imineii

iminei pl.

imineu s. m., art. imineul; pl. iminei, art. imineii

imineu s. m., art. imineul; pl. iminei, art. imineii

iminei s. m. pl. – Bocanci, ciuboțele. Tc. yemeni (Șeineanu, II, 226; Meyer 161), cf. ngr. γιαμενί „pînză de Persia”, alb. jamuli, bg. emenija, sb. jemenije. Sensul primar este „din Yemen”, cf. imeni, s. m. (înv., pînză de sac). -Der. imingiu, s. m. (înv., pantofar), din tc. yemenici.