IMINEU, iminei, s. m. (Mai ales la pl.) Încălțăminte din piele de iuft, purtată de țărani; (învechit) pantofi fini făcuți din piele colorată în negru sau roșu, mai rar în galben. Un dulău, repezindu-se pe sub car, îl apucă de pulpa piciorului și-i sfîșie nădragii pînă jos la imineu. GALACTION, O. I 282. Bluza albastră și imineii din picioare îi schimba o dată cu începutul toamnei. DUNĂREANU, CH. 65. Neculai Pălitu era el ciubotar vestit, dar numai pentru încălțăminte groasă, pentru iminei țărănești. HOGAȘ, DR. II 152. Imineii sînt încălțămintea de vară pentru... sărbătoare. ȘEZ. IX 34.