12 definiții pentru imbecilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMBECILITÁTE, (2) imbecilități, s. f. 1. Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie. – Din fr. imbécillité, lat. imbecilitas, -atis.

IMBECILITÁTE, (2) imbecilități, s. f. 1. Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie. – Din fr. imbécillité, lat. imbecilitas, -atis.

imbecilitate sf [At: HAMANGIU, C. C. 112 / Pl: ~tăți / E: fr imbecilité, lat imbecillitas, -atis] 1 Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitate de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare Si: idioțenie, nerozie, tâmpenie, (îvp) becisnicie, neghiobie. 2-3 Comportare sau vorbă de imbecil (1) Si: inepție, stupiditate, prostie.

IMBECILITÁTE, imbecilități, s. f. Deficiență mintală, slăbiciune de minte; nerozie, neghiobie. ♦ Vorbă sau faptă de imbecil, prostie, inepție. Spune imbecilități.

IMBECILITÁTE s.f. 1. Deficiență mintală; neghiobie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil, prostie, inepție, tâmpenie, dobitocie. [Cf. fr. imbécillité].

IMBECILITÁTE s. f. 1. deficiență mintală; tâmpenie. 2. comportare, vorbire de imbecil; prostie, inepție. (< fr. imbécillité, lat. imbecillitas)

IMBECILITÁTE f. 1) Stare patologică constând într-o debilitate mintală maximă, provocată de dezvoltarea insuficientă a glandei tiroide și a creierului; cretinism; idioție. 2) Faptă sau vorbă de om imbecil; cretinism; idioție; neghiobie; stupiditate. /<fr. imbécillité, lat. imbecilitas, ~atis

imbecilitate f. slăbiciune de minte ce face incapabil de a raționa, de a înțelege.

*imbecilitáte f. (lat. imbecillitas, -átis). Caracteru omuluĭ imbecil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imbecilitáte s. f., g.-d. art. imbecilitắții; (fapte, vorbe) pl. imbecilitắți

imbecilitáte s. f., g.-d. art. imbecilității; pl. imbecilități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMBECILITÁTE s. 1. v. idioțenie. 2. v. prostie. 3. (concr.) dobitocie, idioțenie, idioție, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)

IMBECILITATE s. 1. (MED.) cretinism, idioțenie, idioție, tîmpeală, tîmpenie, (rar) tîmpie, tîmpime. (~ congenitală.) 2. dobitocie, neghiobie, nerozie, prosteală, prostie, tîmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 3. dobitocie, idioțenie, idioție, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)

Intrare: imbecilitate
imbecilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imbecilitate
  • imbecilitatea
plural
  • imbecilități
  • imbecilitățile
genitiv-dativ singular
  • imbecilități
  • imbecilității
plural
  • imbecilități
  • imbecilităților
vocativ singular
plural

imbecilitate

etimologie: