3 intrări
41 de definiții

Explicative DEX

ÎMBĂIA, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1.

ÎMBĂIA, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1.

ÎMBĂIERA, îmbaier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăira vb. I] – În + baieră.

ÎMBĂIERA, îmbaier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăira vb. I] – În + baieră.

ÎMBĂIERE, îmbăieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbăia și rezultatul ei. [Pr.: -bă-ie-] – V. îmbăia.

ÎMBĂIERE, îmbăieri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbăia și rezultatul ei. [Pr.: -bă-ie-] – V. îmbăia.

ÎMBĂIRA vb. I v. îmbăiera.

ÎMBĂIRA vb. I v. îmbăiera.

ÎMBĂIRA vb. I v. îmbăiera.

îmbăi v vz îmbăia

îmbăia vtr [At: PRAVILA (1652), ap. TDRG / S și: (înv) înb~ / P: ~bă-ica / V: (rar) ~ăi / Pzi: ~iez / E: în- + baie1] (Pop) 1-2 A (se) scălda în baie Si: (reg) a (se) feredui. 3-4 (Pex) A (se) scălda.

îmbăiera [At: CANTEMIR, IST. 197 / S și: (îrg) înb~ / P: ~ă-ie~ / V: (reg) ~ira / Pzi: -baier I E: în- + baieră] (Reg) 1-2 vtr A (se) lega cu băieri. 3 vt (Fig) A îmbina.

îmbăiere sf [At: DEX / S și: (înv) înb~ / P: ~bă-ie~ / V: (rar) ~ire / Pl: ~rI / E: îmbăia] 1-2 Scăldare (în baie) Si: îmbăiat1 (1-2), (înv) îmbăietură (1-2).

îmbăira v vz îmbăiera

îmbăire sf vz îmbăiere

†BĂIA (băiez) vb. tr. 1 ÎMBĂIA...: fiul tău ce l-ai băiat și l-ai înfășat și l-ai aplecat (VARL.) 2 Băn. A mîngîia, a desmierda [baie].

ÎMBĂIA (-ăiez) vb. tr. și refl. A (se) băga, a (se) scălda într’o baie: grădinarul puse de-l îmbăie, îl primeni și-i dete de îmbrăcă niște haine care să mai semene a argat (ISP.); se duse la baie și... se îmbăie preotul (PRV.-MB.).

ÎMBĂIERA (-baier) I. vb. tr. 1 A lega cu un baier 2 Ⓕ A înnădi, a lega, a înșira: în loc de a ~ cu anevoință... descrieri rău nemerite (ODOB.). II. vb. refl. Olten. 1 A se încheia la haină (VÎRC.) 2 A se lega, a se înnoda, chiotorile cămășii: cămășuța, cu care se îmbracă copilul mai întîiu, nu se îmbaieră (T.-BUD).

ÎMBĂIERAT adj. 1 p. ÎMBĂIERA 2 Legat cu baier(e): geanta ~ă de gîtu-i gheboșat (ODOB.) 3 Ⓕ loază ~ă, prost, nătîng.

ÎMBĂIA, îmbăiez, vb. I. Refl. A se scălda (în baie); a face baie. Se îmbăiară la hotel și-și schimbară hainele. VORNIC, P. 151. Trei lucruri adună pe oameni la această baie... unde mulți vin numai pentru plimbare, făr’ de a se îmbăia. GOLESCU, Î. 37. Se scălda și se-mbăia. PĂSCULESCU, L. P. 7. ◊ Tranz. Acas-o lua... Frumos mi-o scălda, Frumos mi-o-mbăia. TEODORESCU, P. P. 429.

ÎMBĂIERA, îmbaier, vb. I. Tranz. A prinde în băieri, a lega cu băieri. Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. ◊ Fig. În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. – Variantă: îmbăira (ALECSANDRI, P. P. 510) vb. I.

A ÎMBĂIA ~iez tranz. (persoane) A expune acțiunii apei (calde) în scop igienic (sau curativ); a scălda. /în + baie

A ÎMBĂIERA îmbaier tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră

îmbăià v. a face o baie, a (se) scălda.

îmbáĭer și îmbăĭeréz, a -á v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă.

îmbăĭeréz, V. îmbaĭer.

îmbăĭéz v. tr. (d. baĭe. V. băĭez). Pun în baĭe, scald. V. refl. Mă spăl în baĭe, mă scald.

Ortografice DOOM

îmbăia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbăiez, 3 îmbăiază, 1 pl. îmbăiem; conj. prez. 1 sg. să îmbăiez, 3 să îmbăieze; ger. îmbăind

îmbăiera (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbaier, 2 sg. îmbaieri, 3 îmbaieră; conj. prez. 1 sg. să îmbaier, 3 să îmbaiere; imper. 2 sg. afirm. îmbaieră

îmbăiere s. f., g.-d. art. îmbăierii; pl. îmbăieri

îmbăia (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiază, 1 pl. îmbăiem; conj. prez. 3 să îmbăieze; ger. îmbăind

îmbăiera (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbaieră

îmbăiere s. f., g.-d. art. îmbăierii; pl. îmbăieri

îmbăia vb., ind. prez. 1 sg. îmbăiez, 3 sg. și pl. îmbăiază, 1 pl. îmbăiem; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbăieze; ger. îmbăind

îmbăiera vb., ind. prez. 1 sg. îmbaier, 3 sg. și pl. îmbaieră

îmbăiere s. f., g.-d. art. îmbăierii; pl. îmbăieri

îmbăia (ind. prez. 3 sg. și pl. îmbăiază, 1 pl. îmbăiem)

îmbaier, -baiere 3 conj.

îmbăiez, -iază 3, -ieze 3 conj., -ăiam 1 imp.

Sinonime

ÎMBĂIA vb. a (se) scălda, (reg.) a (se) la, (prin Mold.) a (se) băi, (Mold. și Transilv.) a (se) feredui. (A ~ copilul.)

ÎMBĂIERE s. baie, scăldare, scăldat, (pop.) scaldă, scăldătoare, (Mold.) scăldăciune, (înv.) scăldătură. (~ copilului.)

ÎMBĂIA vb. a (se) scălda, (reg.) a (se) la, (prin Mold.) a (se) băi, (Mold. și Transilv.) a (se) feredui. (A ~ copilul.)

ÎMBĂIERE s. baie, scăldare, scăldat, (pop.) scaldă, scăldătoare, (Mold.) scăldăciune, (înv.) scăldătură. (~ copilului.)

Arhaisme și regionalisme

îmbăierá, îmbăierez, v.t. (reg.) A lega cu băieri; „a lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud, 1908). – Din în- + baieră „șiret, curea, sfoară” (DEX, MDA).

îmbăiera, îmbăierez, vb. tranz. – (reg.) „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud, 1908). – Din în- + baieră „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) (Scriban, DEX, MDA).

îmbăiera, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a.

Intrare: îmbăia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăia
  • ‑mbăia
  • îmbăiere
  • ‑mbăiere
  • îmbăiat
  • ‑mbăiat
  • îmbăiatu‑
  • ‑mbăiatu‑
  • îmbăind
  • ‑mbăind
  • îmbăindu‑
  • ‑mbăindu‑
singular plural
  • îmbăiază
  • ‑mbăiază
  • îmbăiați
  • ‑mbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbăiez
  • ‑mbăiez
(să)
  • îmbăiez
  • ‑mbăiez
  • îmbăiam
  • ‑mbăiam
  • îmbăiai
  • ‑mbăiai
  • îmbăiasem
  • ‑mbăiasem
a II-a (tu)
  • îmbăiezi
  • ‑mbăiezi
(să)
  • îmbăiezi
  • ‑mbăiezi
  • îmbăiai
  • ‑mbăiai
  • îmbăiași
  • ‑mbăiași
  • îmbăiaseși
  • ‑mbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbăiază
  • ‑mbăiază
(să)
  • îmbăieze
  • ‑mbăieze
  • îmbăia
  • ‑mbăia
  • îmbăie
  • ‑mbăie
  • îmbăiase
  • ‑mbăiase
plural I (noi)
  • îmbăiem
  • ‑mbăiem
(să)
  • îmbăiem
  • ‑mbăiem
  • îmbăiam
  • ‑mbăiam
  • îmbăiarăm
  • ‑mbăiarăm
  • îmbăiaserăm
  • ‑mbăiaserăm
  • îmbăiasem
  • ‑mbăiasem
a II-a (voi)
  • îmbăiați
  • ‑mbăiați
(să)
  • îmbăiați
  • ‑mbăiați
  • îmbăiați
  • ‑mbăiați
  • îmbăiarăți
  • ‑mbăiarăți
  • îmbăiaserăți
  • ‑mbăiaserăți
  • îmbăiaseți
  • ‑mbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbăiază
  • ‑mbăiază
(să)
  • îmbăieze
  • ‑mbăieze
  • îmbăiau
  • ‑mbăiau
  • îmbăiară
  • ‑mbăiară
  • îmbăiaseră
  • ‑mbăiaseră
îmbăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îmbăiera
verb (VT19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăiera
  • ‑mbăiera
  • îmbăierare
  • ‑mbăierare
  • îmbăierat
  • ‑mbăierat
  • îmbăieratu‑
  • ‑mbăieratu‑
  • îmbăierând
  • ‑mbăierând
  • îmbăierându‑
  • ‑mbăierându‑
singular plural
  • îmbaieră
  • ‑mbaieră
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbaier
  • ‑mbaier
(să)
  • îmbaier
  • ‑mbaier
  • îmbăieram
  • ‑mbăieram
  • îmbăierai
  • ‑mbăierai
  • îmbăierasem
  • ‑mbăierasem
a II-a (tu)
  • îmbaieri
  • ‑mbaieri
(să)
  • îmbaieri
  • ‑mbaieri
  • îmbăierai
  • ‑mbăierai
  • îmbăierași
  • ‑mbăierași
  • îmbăieraseși
  • ‑mbăieraseși
a III-a (el, ea)
  • îmbaieră
  • ‑mbaieră
(să)
  • îmbaiere
  • ‑mbaiere
  • îmbăiera
  • ‑mbăiera
  • îmbăieră
  • ‑mbăieră
  • îmbăierase
  • ‑mbăierase
plural I (noi)
  • îmbăierăm
  • ‑mbăierăm
(să)
  • îmbăierăm
  • ‑mbăierăm
  • îmbăieram
  • ‑mbăieram
  • îmbăierarăm
  • ‑mbăierarăm
  • îmbăieraserăm
  • ‑mbăieraserăm
  • îmbăierasem
  • ‑mbăierasem
a II-a (voi)
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
(să)
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
  • îmbăierarăți
  • ‑mbăierarăți
  • îmbăieraserăți
  • ‑mbăieraserăți
  • îmbăieraseți
  • ‑mbăieraseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbaieră
  • ‑mbaieră
(să)
  • îmbaiere
  • ‑mbaiere
  • îmbăierau
  • ‑mbăierau
  • îmbăierară
  • ‑mbăierară
  • îmbăieraseră
  • ‑mbăieraseră
verb (VT19)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăira
  • ‑mbăira
  • îmbăirare
  • ‑mbăirare
  • îmbăirat
  • ‑mbăirat
  • îmbăiratu‑
  • ‑mbăiratu‑
  • îmbăirând
  • ‑mbăirând
  • îmbăirându‑
  • ‑mbăirându‑
singular plural
  • îmbairă
  • ‑mbairă
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbair
  • ‑mbair
(să)
  • îmbair
  • ‑mbair
  • îmbăiram
  • ‑mbăiram
  • îmbăirai
  • ‑mbăirai
  • îmbăirasem
  • ‑mbăirasem
a II-a (tu)
  • îmbairi
  • ‑mbairi
(să)
  • îmbairi
  • ‑mbairi
  • îmbăirai
  • ‑mbăirai
  • îmbăirași
  • ‑mbăirași
  • îmbăiraseși
  • ‑mbăiraseși
a III-a (el, ea)
  • îmbairă
  • ‑mbairă
(să)
  • îmbaire
  • ‑mbaire
  • îmbăira
  • ‑mbăira
  • îmbăiră
  • ‑mbăiră
  • îmbăirase
  • ‑mbăirase
plural I (noi)
  • îmbăirăm
  • ‑mbăirăm
(să)
  • îmbăirăm
  • ‑mbăirăm
  • îmbăiram
  • ‑mbăiram
  • îmbăirarăm
  • ‑mbăirarăm
  • îmbăiraserăm
  • ‑mbăiraserăm
  • îmbăirasem
  • ‑mbăirasem
a II-a (voi)
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
(să)
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
  • îmbăirarăți
  • ‑mbăirarăți
  • îmbăiraserăți
  • ‑mbăiraserăți
  • îmbăiraseți
  • ‑mbăiraseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbairă
  • ‑mbairă
(să)
  • îmbaire
  • ‑mbaire
  • îmbăirau
  • ‑mbăirau
  • îmbăirară
  • ‑mbăirară
  • îmbăiraseră
  • ‑mbăiraseră
Intrare: îmbăiere
îmbăiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbăiere
  • ‑mbăiere
  • îmbăierea
  • ‑mbăierea
plural
  • îmbăieri
  • ‑mbăieri
  • îmbăierile
  • ‑mbăierile
genitiv-dativ singular
  • îmbăieri
  • ‑mbăieri
  • îmbăierii
  • ‑mbăierii
plural
  • îmbăieri
  • ‑mbăieri
  • îmbăierilor
  • ‑mbăierilor
vocativ singular —
plural —
îmbăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbăire
  • ‑mbăire
  • îmbăirea
  • ‑mbăirea
plural
  • îmbăiri
  • ‑mbăiri
  • îmbăirile
  • ‑mbăirile
genitiv-dativ singular
  • îmbăiri
  • ‑mbăiri
  • îmbăirii
  • ‑mbăirii
plural
  • îmbăiri
  • ‑mbăiri
  • îmbăirilor
  • ‑mbăirilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbăia, îmbăiezverb

  • 1. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se îmbăiară la hotel și-și schimbară hainele. VORNIC, P. 151. DLRLC
    • format_quote Trei lucruri adună pe oameni la această baie... unde mulți vin numai pentru plimbare, făr’ de a se îmbăia. GOLESCU, Î. 37. DLRLC
    • format_quote Se scălda și se-mbăia. PĂSCULESCU, L. P. 7. DLRLC
    • format_quote Acas-o lua... Frumos mi-o scălda, Frumos mi-o-mbăia. TEODORESCU, P. P. 429. DLRLC
etimologie:

îmbăiera, îmbaierverb

  • 1. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. DLRLC
    • format_quote figurat În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. DLRLC
etimologie:
  • În + baieră DEX '98 DEX '09

îmbăiere, îmbăierisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îmbăia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.