9 definiții pentru ignar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare.

IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare.

ignar, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr ignare] (Liv) 1 Incult. 2 Ignorant.

IGNÁR, -Ă adj. (Rar) Ignorant; incult. [Cf. fr. ignare, lat. ignarus].

IGNÁR, -Ă adj. ignorant; incult. (< fr. ignare, lat. ignarus)

IGNÁR ~ă (~i, ~e) livr. (despre persoane) Care vădește lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; ignorant; incompetent; necompetent; neștiutor. /<fr. ignare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre

ignár adj. m. (sil. mf. i-), pl. ignári; f. sg. ignáră, pl. ignáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IGNÁR adj., s. v. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu.

ignar adj., s. v. IGNORANT. INCULT. NECULTIVAT. NEINSTRUIT. NEÎNVĂȚAT. PROST. SIMPLU.

Intrare: ignar
ignar adjectiv
  • silabație: ig-nar, i-gnar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignar
  • ignarul
  • ignaru‑
  • igna
  • ignara
plural
  • ignari
  • ignarii
  • ignare
  • ignarele
genitiv-dativ singular
  • ignar
  • ignarului
  • ignare
  • ignarei
plural
  • ignari
  • ignarilor
  • ignare
  • ignarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)