3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ĭézme, pl. luĭ ĭazmă.

AGHEASMĂ s. f. (în religia creștină) 1. Apă sfințită. ◊ Agheasma mare = slujba pentru sfințirea apei la Bobotează. Agheasma mică = slujba săvârșită de mai multe ori pe an, în diferite locuri. 2. Slujbă religioasă pentru sfințirea apei. [Var.: aiásmă s. f.] – Din sl. agiazma.

AIÁSMĂ s. f. v. agheasmă.

IÁZMĂ, iezme, s. f. (Pop.) Arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie. ♦ Fig. Persoană slabă, cu înfățișare respingătoare. – Et. nec.

IÁZMĂ, iezme, s. f. (Pop.) Arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie. ♦ Fig. Persoană slabă, cu înfățișare respingătoare. – Et. nec.

agheasmă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 129, / V: aghia~, aghiazmă, aia~, ia~ / Pl: ~me / E: ngr αγίασμα] 1 (Îrc) Apă sfințită. 2 (Gmț) Rachiu. corectată

iazmă1 sf [At: MARCOVICI, D. 167/21 / V: iasmă / Pl: iezme, (îvr) iasme, (îvr) iesme / E: nct] 1 (În superstiții) Arătare stranie și monstruoasă. 2 (Pop) Vedenie. 3 (Fig) Om foarte slab. 4 (Fig) Femeie foarte slabă și urâtă. 5 (Mtp) Ființă care este schilodită de iele.

AGHEÁSMĂ s. f. (În religia creștină) Apă sfințită. ♦ (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Din sl. agiazma.

AGHEÁSMĂ s. f. Apă «sfințită» după ritualul bisericesc. Să ieie agheasmă din vasul sau rîul unde s-au sfințit apa. SBIERA, P. 318. (Popular) Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă, se spune celui care e constrîns să facă ceva. – Variantă: aiásmă (ODOBESCU, S. I 21) s. f.

IÁZMĂ, iezme, s. f. (În superstiții; adesea folosit în literatură) Arătare foarte urîtă și rea, produs al fanteziei. V. stafie, strigoi, nălucă. Îngrozită a scăpat cuțitul Sîngeros și a tulit-o iazma Lumii vechi, turbată de mînie. BENIUC, V. 41. Călări pe beznă, ca prin basme, Zăresc un șir grozav de iazme, Ce sînt a iadurilor oaste. MACEDONSKI, O. I 121. ◊ Fig. Iazma neîncrederii o urmărea pretutindeni. ODOBESCU, S. I 171. ♦ Fig. Persoană cu o înfățișare respingătoare (din cauza slăbiciunii, a urîțeniei etc.). Dar stăi că vine încă unul... E cel mai oribil dintre toți! E iazmă spăimîntătoare. GALACTION, O. I 244. Sta ghemuită ca o momîie în fundul patului... Și să fi dat mult să nu o vezi... o iazmă. M. I. CARAGIALE, C. 128.

AGHEÁSMĂ s. f. Apă sfințită după ritualul bisericesc. ♦ (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Slav (v. sl. agiazma < gr.).

AGHEASMĂ f. Apă sfințită. ◊ Vrei, nu vrei, bea, Grigore, ~ se spune când cineva trebuie să facă ceva fiind constrâns. [G.-D. aghesmei; Sil. a-gheas-] /<sl. agiazma, ngr. agiásma

aghiasmă f. Mold. 1. apă sfințită; 2. fam. rachiu (îndulcit cu miere): se învârtește lumea cu mine de atâta aghiasmă rusească CR.; în Muntenia se rostește aiasmă, iar în Banat iasmă. [Gr. mod. AGHÍASMA].

iazmă f. 1. (Banat) aghiasmă; 2. monstru: iazma ce a născut păcatul AL.; 3. nălucă, vedenie urîcioasă: a slăbit ca o iazmă; 4. fig. iazma neîncrederii o urmăria pretutindeni OD.; 5. femeie foarte slabă, numai oase și piele. [Aiasma, sau apa sfințită e întrebuințată ca prezervativ împotriva duhurilor rele, de unde sensul de fantomă].

agheázmă (est) și aĭazmă (vest) f., pl. ezme, ca mirezme (ngr. și vgr. agiasma, d. agiázo, sfințesc, ágios, sfînt; vsl. rus. agiazma, bg. agiĭazma și aĭazma; turc. aĭazma, fîntînă miraculoasă. V. hagiŭ). Apă sfințită de preut. Fig. Iron. Rachiu saŭ vin: bețivu cu agheazma de dimineață. În Ban. ĭazmă.

2) ĭázmă f., pl. ĭezme (probabil, vsl. bg. ĭazva, rană, decĭ „boală, dihanie”, ca smidă 2 din *svidă). Vest. Nălucă, vedenie, strigoĭ, stahie. Fig. Gînd care inspiră frică: ĭazma neîncrederiĭ (Od.). Ființă foarte slabă și urîtă (o femeĭe, un cal): cine e ĭazma asta? V. dihanie, monstru, schimă.

arată toate definițiile

Intrare: iezme
iezme
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: agheasmă
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agheasmă
  • agheasma
plural
genitiv-dativ singular
  • aghesme
  • aghesmei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiasmă
  • aiasma
plural
genitiv-dativ singular
  • aiesme
  • aiesmei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iazmă
  • iazma
plural
  • iezme
  • iezmele
genitiv-dativ singular
  • iezme
  • iezmei
plural
  • iezme
  • iezmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iasmă
  • iasma
plural
  • iasme
  • iasmele
genitiv-dativ singular
  • iasme
  • iasmei
plural
  • iasme
  • iasmelor
vocativ singular
plural
Intrare: iazmă
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iazmă
  • iazma
plural
  • iezme
  • iezmele
genitiv-dativ singular
  • iezme
  • iezmei
plural
  • iezme
  • iezmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iasmă
  • iasma
plural
  • iasme
  • iasmele
genitiv-dativ singular
  • iasme
  • iasmei
plural
  • iasme
  • iasmelor
vocativ singular
plural

agheasmă aiasmă iazmă iasmă în religia creștină

  • 1. Apă sfințită.
    surse: DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Să ieie agheasmă din vasul sau rîul unde s-au sfințit apa. SBIERA, P. 318.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vrei nu vrei, bea Grigore agheasmă, se spune celui care e constrâns să facă ceva.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Agheasma mare = slujba pentru sfințirea apei la Bobotează.
      surse: DEX '09
    • 1.3. Agheasma mică = slujba săvârșită de mai multe ori pe an, în diferite locuri.
      surse: DEX '09
  • 2. Slujbă religioasă pentru sfințirea apei.
    surse: DEX '09
  • surse: DEX '98

etimologie:

iazmă iasmă

  • 1. popular Arătare urâtă și rea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nălucă vedenie attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îngrozită a scăpat cuțitul Sîngeros și a tulit-o iazma Lumii vechi, turbată de mînie. BENIUC, V. 41.
      surse: DLRLC
    • Călări pe beznă, ca prin basme, Zăresc un șir grozav de iazme, Ce sînt a iadurilor oaste. MACEDONSKI, O. I 121.
      surse: DLRLC
    • figurat Iazma neîncrederii o urmărea pretutindeni. ODOBESCU, S. I 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană slabă, cu înfățișare respingătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Dar stăi că vine încă unul... E cel mai oribil dintre toți! E iazmă spăimîntătoare. GALACTION, O. I 244.
        surse: DLRLC
      • Sta ghemuită ca o momîie în fundul patului... Și să fi dat mult să nu o vezi... o iazmă. M. I. CARAGIALE, C. 128.
        surse: DLRLC

etimologie: