14 definiții pentru iezătură iezitură ezetură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iezătu sf [At: CONACHI, P. 42 / V: ~zit~, izit~, (înv) ezet~ / Pl: ~ri / E: iezăr + -tură] 1 Stavilă în calea apei Si: iezitură (1). 2 (Lpl) Zăgazuri între care curge apa abătută spre moară. 3 Baraj mare de pământ și împletituri de nuiele, care blochează întreaga vale a unei ape Si: iezitură (2). 4 Canal de apă al morii.

IEZĂTÚRĂ, iezături, s. f. Baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezișul unei văi pentru a stăvili apa și a forma un iaz. – Iezi + suf. -ătură.

IEZĂTÚRĂ, iezături, s. f. Baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezișul unei văi pentru a stăvili apa și a forma un iaz. – Iezi + suf. -ătură.

IEZĂTÚRĂ, iezături, s. f. Baraj de pămînt (cu împletituri de nuiele) sau de piatră, beton etc., construit pentru a stăvili apa unui iaz sau a unui eleșteu; stavilă, stăvilar, zăgaz. Trecură multe pîraie umflate de ploaie, trecură pe lîngă iezături, pe marginea pădurilor de trestii și papură, care sunau jalnic la cele din urmă fîlfîiri ale vîntului. SADOVEANU, O. I 151. De pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea creață între stuf la iezătură. EMINESCU, O. I 83. Împrejurul meu e numai o armonie răpitoare!... murmurul rîului care pe deasupra iezăturii cade într-o mică cascadă pe un jgheab. BOLINTINEANU, O. 350.

IEZĂTÚRĂ ~i f. Construcție făcută într-un iaz pentru a stăvili apa; stăvilar la un iaz. /a iezi + suf. ~ătură

iezătură f. Mold, zăgaz. [Derivat din iezì].

ĭezitúră f., pl. ĭ. Loc ĭezit, dig, zăgaz. – În est și iz-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iezătúră s. f., g.-d. art. iezătúrii; pl. iezătúri

iezătúră s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iezătúrii; pl. iezătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IEZĂTÚRĂ s. v. baraj, stavilă, stăvilar, zăgaz.

iezătu s. v. BARAJ. STAVILĂ. STĂVILAR. ZĂGAZ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iezătúră (iezitúră), s.f. (reg.) stavilă în calea unei ape; zăgaz, dig.

Intrare: iezătură
iezătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iezătu
  • iezătura
plural
  • iezături
  • iezăturile
genitiv-dativ singular
  • iezături
  • iezăturii
plural
  • iezături
  • iezăturilor
vocativ singular
plural
iezitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iezitură
  • iezitura
plural
  • iezituri
  • ieziturile
genitiv-dativ singular
  • iezituri
  • ieziturii
plural
  • iezituri
  • ieziturilor
vocativ singular
plural
ezetură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

iezătură iezitură ezetură

  • 1. Baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezișul unei văi pentru a stăvili apa și a forma un iaz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baraj stavilă stăvilar zăgaz 3 exemple
    exemple
    • Trecură multe pîraie umflate de ploaie, trecură pe lîngă iezături, pe marginea pădurilor de trestii și papură, care sunau jalnic la cele din urmă fîlfîiri ale vîntului. SADOVEANU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • De pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea creață între stuf la iezătură. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • Împrejurul meu e numai o armonie răpitoare!... murmurul rîului care pe deasupra iezăturii cade într-o mică cascadă pe un jgheab. BOLINTINEANU, O. 350.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Iezi + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09