iezătură sf [At: CONACHI, P. 42 / V: ~zit~, izit~, (înv) ezet~ / Pl: ~ri / E: iezăr + -tură] 1 Stavilă în calea apei Si: iezitură (1). 2 (Lpl) Zăgazuri între care curge apa abătută spre moară. 3 Baraj mare de pământ și împletituri de nuiele, care blochează întreaga vale a unei ape Si: iezitură (2). 4 Canal de apă al morii.