opțiuni

3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ierbar1 ai [At: H XVI, 103 / E: iarbă + -ar] (Reg; îs) Timp ~ Primăvara, în lunile martie și aprilie.

ierbar4 sn [At: DA / V: (înv) he~ / Pl: ~e / E: iarbă + -ar (cdp fr herbier)] Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă) și păstrate în cutii sau în mape etichetate și aranjate sistematic pentru studiile de botanică. 2 Mapă specială în care se păstrează un ierbar (1).

ierbar3 sn [At: DAMÉ, T. 32 / Pl: ~e / E: iarbă + -ar] (Zlg, pop) Prima dintre cele patru cavități ale stomacului rumegătoarelor Si: borhan (1), burduhan (1), rumen.

ierbar2 sm [At: (a. 1685) N. IORGA, BUL. COM. IST. V, 212 / V: er~ / Pl: ~i / E: ns cf ierbărit] (Înv) Persoană însărcinată cu strângerea ierbăritului.

IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).

IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).

IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.

IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.

IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante mici, de frunze ori de flori presate între foi de hîrtie; dosar special pentru păstrarea acestor plante. Botanica se învață mai ușor cu ajutorul ierbarului. ▭ Sentimentele nu se învechesc și-și păstrează totdeauna parfumul lor, precum și le păstrează și florile strînse într-un ierbar. ANGHEL, PR. 152. – Variantă: herbár (HOGAȘ, M. N. 100) s. n.

IERBÁR2, ierbare s. n. Prima dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; burduf.

IERBÁR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].

IERBÁR s. n. colecție de plante mici, uscate și presate, determinate botanic; catalog, mapă conținând aceste plante. (< germ. Herbarium)

IERBÁR1 ~e n. 1) Colecție de plante (întregi sau unele organe ale lor) uscate și presate, mai ales, între foi de hârtie. 2) Mapă, cutie în care se păstrează o astfel de colecție. /<fr. herbier

IERBÁR2 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ~ar

ierbar v. una din cele patru părți ale stomacului rumegătoarelor.

HERBÁR s. n. v. ierbar1.

HERBÁR s. n. V. ierbar1.

HERBÁR s. n. v. ierbar.

HERBÁR s.n. v. ierbar.

erbariu n. colecțiune de plante uscate și puse între frunze de hârtie.

*erbáriŭ m. (lat. herbarium). Colecțiune de plante uscate. – Și -ár, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ierbár s. n., pl. ierbáre

arată toate definițiile

Intrare: ierbar
ierbar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ierbar (mapă)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbar
  • ierbarul
  • ierbaru‑
plural
  • ierbare
  • ierbarele
genitiv-dativ singular
  • ierbar
  • ierbarului
plural
  • ierbare
  • ierbarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • herbar
  • herbarul
  • herbaru‑
plural
  • herbare
  • herbarele
genitiv-dativ singular
  • herbar
  • herbarului
plural
  • herbare
  • herbarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ierbar (stomac)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbar
  • ierbarul
  • ierbaru‑
plural
  • ierbare
  • ierbarele
genitiv-dativ singular
  • ierbar
  • ierbarului
plural
  • ierbare
  • ierbarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ierbar (mapă) herbar

  • 1. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Botanica se învață mai ușor cu ajutorul ierbarului.
      surse: DLRLC
    • Sentimentele nu se învechesc și-și păstrează totdeauna parfumul lor, precum și le păstrează și florile strînse într-un ierbar. ANGHEL, PR. 152.
      surse: DLRLC

etimologie:

ierbar (stomac)

  • 1. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: burduf burduhan rumen

etimologie:

  • Iarbă + sufix -ar.
    surse: DEX '09