ierbar² sm [At: (a. 1685) N. IORGA, BUL. COM. IST. V, 212 / V: er~ / Pl: ~i / E: ns cf ierbărit] (Înv) Persoană însărcinată cu strângerea ierbăritului.

ierbar¹ ain [At: H XVI, 103 / E: iarbă + -ar] (Reg; îs) Timp ~ Primăvara, în lunile martie și aprilie.

ierbar⁴ sn [At: DA / V: (înv) he~ / Pl: ~e / E: iarbă + -ar (cdp fr herbier)] Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă) și păstrate în cutii sau în mape etichetate și aranjate sistematic pentru studiile de botanică. 2 Mapă specială în care se păstrează un ierbar (1).

ierbar³ sn [At: DAMÉ, T. 32 / Pl: ~e / E: iarbă + -ar] (Zlg, pop) Prima dintre cele patru cavități ale stomacului rumegătoarelor Si: borhan (1), burduhan (1), rumen.

IERBAR², ierbare s. n. Prima dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; burduf.

IERBAR¹, ierbare, s. n. Colecție de plante mici, de frunze ori de flori presate între foi de hîrtie; dosar special pentru păstrarea acestor plante. Botanica se învață mai ușor cu ajutorul ierbarului. ▭ Sentimentele nu se învechesc și-și păstrează totdeauna parfumul lor, precum și le păstrează și florile strînse într-un ierbar. ANGHEL, PR. 152. – Variantă: herbar (HOGAȘ, M. N. 100) s. n.

IERBAR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].

IERBAR s. n. colecție de plante mici, uscate și presate, determinate botanic; catalog, mapă conținând aceste plante. (< germ. Herbarium)

IERBAR¹ ~e n. 1) Colecție de plante (întregi sau unele organe ale lor) uscate și presate, mai ales, între foi de hârtie. 2) Mapă, cutie în care se păstrează o astfel de colecție. /<fr. herbier

IERBAR² ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ~ar

ierbar v. una din cele patru părți ale stomacului rumegătoarelor.

HERBAR s. n. v. ierbar¹.

herbar sn vz ierbar

*ERBAR(IU) = IERBAR.

HERBAR s. n. V. ierbar¹.

HERBAR s. n. v. ierbar.

HERBAR s.n. v. ierbar.

erbariu n. colecțiune de plante uscate și puse între frunze de hârtie.

*erbáriŭ m. (lat. herbarium). Colecțiune de plante uscate. – Și -ár, pl. e.

ierbar s. n., pl. ierbare

ierbar s. n., pl. ierbare

ierbar (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbare

ierbar

ierbar, -re.

IERBAR s. v. rumen.

IERBAR s. (ANAT.) burduhan, rumen. (În ~ se înmagazinează și se macerează alimentele, la animalele rumegătoare.)