11 definiții pentru ierbar (stomac)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.

IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.

ierbar3 sn [At: DAMÉ, T. 32 / Pl: ~e / E: iarbă + -ar] (Zlg, pop) Prima dintre cele patru cavități ale stomacului rumegătoarelor Si: borhan (1), burduhan (1), rumen.

IERBÁR2, ierbare s. n. Prima dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; burduf.

IERBÁR2 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ~ar

ierbar v. una din cele patru părți ale stomacului rumegătoarelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ierbár s. n., pl. ierbáre

ierbár (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IERBAR s. (ANAT.) burduhan, rumen. (În ~ se înmagazinează și se macerează alimentele, la animalele rumegătoare.)

Intrare: ierbar (stomac)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbar
  • ierbarul
  • ierbaru‑
plural
  • ierbare
  • ierbarele
genitiv-dativ singular
  • ierbar
  • ierbarului
plural
  • ierbare
  • ierbarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ierbar (stomac)

etimologie:

  • Iarbă + sufix -ar.
    surse: DEX '09