12 definiții pentru iele


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iele sfp [At: GORJAN, H. I, 37/22 / E: ele] 1 (Mtp) Ființe imaginare, înfățișate ca niște fete frumoase, îmbrăcate în alb, care apar noaptea, vrăjindu-i, prin dansul și cântecul lor, pe cei care le văd, aceștia îmbolnăvindu-se de epilepsie sau pierzându-și mințile. 2 (Pop, îs) Luatul ~lor Nebunie. 3 (Pop; îc) Lepădătură-de-~ Furuncule (mici) pe gambe. 4 (Bot; îc) Coada-~lor Silnic (Glechoma hederaceum). 5 (Bot; îac) Planta Glechoma hirsutum.

IÉLE s. f. pl. (Mai ales art.) Ființe imaginare din mitologia populară românească, înfățișate ca niște fete frumoase, îmbrăcate în alb, care apar numai noaptea, vrăjind, prin cântecul și prin jocul lor, pe bărbați, asupra cărora au puteri nefaste; frumoasele, mândrele, dânsele, șoimanele, vântoasele, drăgaicele. – Din ele (pl. f. al lui el).

IÉLE s. f. pl. (Mai ales art.) Ființe imaginare din mitologia populară românească, înfățișate ca niște fete frumoase, îmbrăcate în alb, care apar numai noaptea, vrăjind, prin cântecul și prin jocul lor, pe bărbați, asupra cărora au puteri nefaste; frumoasele, mândrele, dânsele, șoimanele, vântoasele, drăgaicele. – Din ele (pl. f. al lui el).

IÉLE s. f. pl. (În superstiții) Ființe imaginare, închipuite ca niște zîne cu puteri nefaste; frumoasele, dînsele. V. iazmă, rusalii. Iar ielele, fetele, Nouă surori Își spulberă pletele Pînă la nori. IOSIF, P. 82. Voi Ielelor, măiestrelor, Dușmane oamenilor, Stăpînele vîntului, Doamnele pămîntului Ce prin văzduh zburați Pe iarbă lunecați Și pe valuri călcați. ALECSANDRI, P. P. 10.

IÉLE f. pl. (în mitologia populară) Ființe imaginare, având înfățișarea unor fete frumoase îmbrăcate în alb, care se crede că ar apărea numai noaptea și ar face rău, în special, bărbaților; vântoase; șoimane; drăgaica. [G.-D. ielelor] /Din ele pron. pers.

ĭéle f. pl. d. pron. ĭel, ĭa. Niște zîne despre care poporu crede că-țĭ provoacă paralizie, reŭmatizm ș. a. Luat, apucat de ĭele, paralizat. – Le maĭ zice și dînsele, frumoasele, șoimanele, vîntoasele. V. întîlnitură.

Ielele f. pl. 1. zine rele, în număr de trei, cari paralizează pe oameni; ele sunt stăpânele vânturilor și joacă noaptea în vârtejul văzduhului, unde răpesc pe muritori: atunci trecură Ielele de mâini ’n horă prinse BOL. Ielele i-au luat gura și picioarele CR.; luat de Iele, pornit val-vârtej; luat din iele, paralizat; 2. Bot. coarda Ielelor, rătunjoară (fiartă în vin, se bea pentru vindecarea paraliziei). [Termen eufemistic eledânsele – spre a se evita consecințele fatale ale rostirii adevăratului lor nume; alte epitete prezervative sunt: Frumoasele, Șoimanele, Vântoasele].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iéle s. f. pl., art. iélele, g.-d. art. iélelor

iéle s. f. pl. (sil. ie-), art. iélele, g.-d. art. iélelor


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IÉLE s. pl. (MITOL. POP.) (pop.) dânsele (pl. art.), drăgaice (pl.), frumoase (pl.), milostive (pl.), mândre (pl.), puternice (pl.), rusalii (pl.), sânziene (pl.), șoimane (pl.), șoimărițe (pl.), vântoase (pl.), (reg.) nagode (pl.), samovile (pl.), sfinte (pl.), (Ban. și Olt.) milostivnice (pl.), (prin Ban.) miluite (pl.).

IELE s. pl. (MITOL. POP.) (pop.) dînsele (pl. art.), drăgaice (pl.), frumoase (pl.), milostive (pl.), mîndre (pl.), puternice (pl.), rusalii (pl.), sînziene (pl.), șoimane (pl.), șoimărițe (pl.), vîntoase (pl.), (reg.) nagode (pl.), samovile (pl.), sfinte (pl.), (Ban. și Olt.) milostivnice (pl.), (prin Ban.) miluite (pl.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iéle s. f. pl. – Ființe imaginare cu puteri nefaste; frumoasele, dînsele, drăgaicele. – Var. ele. Este pl. al pron. pers. ea (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822; Candrea), eufemism care coincide cu dînsele „lemuri”, și cu iel, s. m. (dracul), în loc de el. Totuși, Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 176, credea că numele este dacic; după Diculescu 186, din germ. Elle. Înainte, Cihac, II, 508, se gîndea la mag. lél „spirit” și Lokotsch 950 la tc. jel „vînt”, cf. vîntoasele. Din rom. provine probabil țig. sp. ilo „spirit” (Besses 89).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

iele s. f. pl. (înv.) femei de moravuri ușoare, prostituate.

Intrare: iele
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • iele
  • ielele
genitiv-dativ singular
plural
  • iele
  • ielelor
vocativ singular
plural

iele

  • 1. mai ales articulat Ființe imaginare din mitologia populară românească, înfățișate ca niște fete frumoase, îmbrăcate în alb, care apar numai noaptea, vrăjind, prin cântecul și prin jocul lor, pe bărbați, asupra cărora au puteri nefaste; mândrele, dânsele, drăgaicele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frumoasele vântoasele șoimanele 2 exemple
    exemple
    • Iar ielele, fetele, Nouă surori Își spulberă pletele Pînă la nori. IOSIF, P. 82.
      surse: DLRLC
    • Voi Ielelor, măiestrelor, Dușmane oamenilor, Stăpînele vîntului, Doamnele pămîntului Ce prin văzduh zburați Pe iarbă lunecați Și pe valuri călcați. ALECSANDRI, P. P. 10.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ele (pluralul feminin al lui el).
    surse: DEX '09 DEX '98