IELE s. f. pl. (În superstiții) Ființe imaginare, închipuite ca niște zîne cu puteri nefaste; frumoasele, dînsele. V. iazmă, rusalii. Iar ielele, fetele, Nouă surori Își spulberă pletele Pînă la nori. IOSIF, P. 82. Voi Ielelor, măiestrelor, Dușmane oamenilor, Stăpînele vîntului, Doamnele pămîntului Ce prin văzduh zburați Pe iarbă lunecați Și pe valuri călcați. ALECSANDRI, P. P. 10.