5 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iești vtr [At: COMAN, GL. / Pl: ~esc / E: nct] (Reg; d. cai) 1-2 A (se) acupla (3).

IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes și Phellinus).Expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – Lat. esca „hrană; medicament”.

IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes și Phellinus).Expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – Lat. esca „hrană; medicament”.

IEST, IÁSTĂ, iești, ieste, adj. dem. (Reg.) Acest. [Gen. -dat. sg. iestui, iestei; gen. -dat. pl. iestor.Var.: (când urmează după substantiv) iésta, iásta adj. dem. (gen. -dat. sg. iestuia, iesteia; gen. -dat. pl. iestora] – Lat. *istus, ista (= iste, -a).

IÉSTA, IÁSTA adj. dem. v. iest.

IST, IÁSTĂ, iști, iaste, adj. pron. dem. (Reg.; după substantiv are forma ista, iasta) Acest; (despre unități de timp) prezent; de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. [Gen.-dat. sg. istui, istei, pl. istor.Var.: iest adj. dem.] – Lat. *istus, -a, -um.

iască sf [At: ALECSANDRI, T. 601 / V: (rar) iașcă, iațcă / Pl: (rar) iești / E: ml esca „hrană”] 1 Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic Si: babiță1 (3), băcălie2 (1), copită (3). 2 (Cns; reg) Bucată de lemn care se adaugă unei bârne mai scurte. 3-4 (Îe) A (se) face ~ sau ca ~ca A (se) usca. 5 (Fig; îac) A slăbi foarte mult.

ii2 vi [At: PSALT. 328/17 / Pzi: nct / E: ml eo, ire] (Înv) 1 A merge. 2 A pleca.

ist, iastă [At: RUSSO, S. 104 / Pl: iști, iaste / G-D: istui, istei, istor / E: cf ista] (Reg) 1 ad (Antepus) Acest (1). 2 ad (D. unități de timp; antepus) Prezent. 3 ad (Antepus) Dintr-un timp foarte apropiat de vorbitor Si: ista (7). 4 smf (Înv; dep) Individ Niște iste.

IST, IÁSTĂ, iști, iaste, adj. dem. (Reg.; după substantiv are forma ista, iasta) Acest; (despre unități de timp) prezent; de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. [Gen.-dat. sg. istui, istei, pl. istor.Var.: ísta, iásta adj. dem.] – Lat. *istus, -a, -um.

IÁSCĂ s. f. Ciupercă în formă de copită care crește ca parazit sau ca saprofit pe copaci și care (preparată într-un mod special) se întrebuințează, la nevoie, pentru aprins focul (Fomes igniariussau Fomes fomentarius). Tatarul a zbătut amnarul în cremene, a potrivit, iasca aprinsă în ghemul de iarbă uscată și-a suflat în el, dînd flacără. SADOVEANU, F. J. 647. Din frunzele uscate și îngrămădite peste iasca aprinsă începu să se rîdice în sus fumul negru și înădușit. HOGAȘ, M. N. 115. Scapără și-i dă foc cu o bucățică de iască aprinsă. CREANGĂ, O. A. 258. Io aici, neica la Sasca, Arde inima ca iasca. HODOȘ, P. P. 48. ◊ Expr. A (se) face iască = a (se) usca; a slăbi tare. Dați-mi degrabă un pahar de apă... că mi s-o făcut gîtița iască. ALECSANDRI, T. 601. ♦ Fig. (Atributiv) Uscat. Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite... De cosași ai domniilor ticăloase, Cu inima iască și cuțitul la oase! DEȘLIU, G. 23.

IEST, IÁSTĂ, iești, ieste, adj. dem. (Regional; cînd urmează după substantiv are forma iesta, iasta, pl. ieștia, iestea) Acest, ăst. Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur. CREANGĂ, P. 199. ◊ (Cu valoare de pronume) Dă-i o pîrleală bună cu niște chibrituri de ieste, care ard mocnit. CREANGĂ, A. 111. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. iestui, iestei, gen.-dat. pl. iestor; (cînd are forma iesta, iasta) gen.-dat. sg. iestuia, iesteia, gen.-dat. pl. iestora.

IST, iști, adj. dem. m. (Mold.; cînd urmează după substantiv, are de obicei forma ista) Acest, ăst. Eu am pus iapa mea la căruța omului istuia și ne-am dus la moară. SBIERA, P. 223. Prietene, zise Dănilă, nu mi-i da capra ceea să-ți dau carul ista? CREANGĂ, P. 42. Fă-te tu cerșitor la capătul ist de pod, și eu la celalalt. id. ib. 298. ♦ (Despre unități de timp) Acest, prezent, de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. S-a aflat de la starostele Nechifor și de la alți vînători vechi că cerbii au boncăluit mai devreme în ist-an. SADOVEANU, F. J. 426. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ístui, pl. ístor; (cînd are forma ista) pl. íștia; gen.-dat. sg. ístuia, pl. ístora.

IÁSCĂ f. 1) Ciupercă parazită lemnoasă, în formă de copită, care crește pe trunchiul unor arbori. 2) înv. Material preparat din această ciupercă și folosit la aprins focul cu ajutorul amnarului și al cremenei. 3) Produs alimentar lipsit de orice gust. /<lat. esca

iască f. ciupercă preparată ce se întrebuințează la aprins. [Lat. ESCA].

ĭáscă f. fără pl., care ar fi ĭește, ca muște, saŭ ĭeștĭ, ca ĭernĭ (lat. êsca, nutriment, momeală, nadă; it. esca, nadă, ĭască; pv. esca, fr. êche, sp. yesca, ĭască; ngr. iska, sîrb. jeska, atracțiune. P. ê, cp. cu seară, teacă, teară). Un fel de burete care crește pe arborĭ și care, prinzînd scînteĭa amnaruluĭ, se aprinde și servește la ațîțat focu (fomes igniarius saŭ fomes fomentarius). Fig. Aliment fără gust: pînea asta e curată ĭască!

arată toate definițiile

Intrare: iești
iești
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: iască
iască1 (g.-d. art. ieștii) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F91)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iască
  • iasca
plural
genitiv-dativ singular
  • iești
  • ieștii
plural
vocativ singular
plural
iașcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iațcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iască2 (g.-d. art. iascăi) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iască
  • iasca
plural
genitiv-dativ singular
  • iascăi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: iest (adj.)
iest1 (adj.dem.) adjectiv demonstrativ
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P59)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • iest
  • iastă
plural
  • iești
  • ieste
genitiv-dativ singular
  • iestui
  • iestei
plural
  • iestor
  • iestor
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P60)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • iesta
  • iasta
plural
  • ieștia
  • iestea
genitiv-dativ singular
  • iestuia
  • iesteia
plural
  • iestora
  • iestora
Intrare: ii (vb.)
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ii
  • iire
  • iit
  • iitu‑
  • iind
  • iindu‑
singular plural
  • iește
  • iiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iesc
(să)
  • iesc
  • iam
  • iii
  • iisem
a II-a (tu)
  • iești
(să)
  • iești
  • iai
  • iiși
  • iiseși
a III-a (el, ea)
  • iește
(să)
  • iască
  • ia
  • ii
  • iise
plural I (noi)
  • iim
(să)
  • iim
  • iam
  • iirăm
  • iiserăm
  • iisem
a II-a (voi)
  • iiți
(să)
  • iiți
  • iați
  • iirăți
  • iiserăți
  • iiseți
a III-a (ei, ele)
  • iesc
(să)
  • iască
  • iau
  • ii
  • iiseră
Intrare: ist
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P61)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ist
  • iastă
plural
  • iști
  • iaste
  • ieste
genitiv-dativ singular
  • istui
  • istei
plural
  • istor
  • istor
iest1 (adj.dem.) adjectiv demonstrativ
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P59)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • iest
  • iastă
plural
  • iești
  • ieste
genitiv-dativ singular
  • iestui
  • iestei
plural
  • iestor
  • iestor
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P62)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ista
  • iasta
plural
  • iștia
  • iastea
  • iestea
genitiv-dativ singular
  • istuia
  • isteia
plural
  • istora
  • istora
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iască iașcă iațcă

  • 1. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes și Phellinus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Tatarul a zbătut amnarul în cremene, a potrivit iasca aprinsă în ghemul de iarbă uscată și-a suflat în el, dînd flacără. SADOVEANU, F. J. 647.
      surse: DLRLC
    • Din frunzele uscate și îngrămădite peste iasca aprinsă începu să se ridice în sus fumul negru și înădușit. HOGAȘ, M. N. 115.
      surse: DLRLC
    • Scapără și-i dă foc cu o bucățică de iască aprinsă. CREANGĂ, O. A. 258.
      surse: DLRLC
    • Io aici, neica la Sasca, Arde inima ca iasca. HODOȘ, P. P. 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se face iască = a se usca.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Dați-mi degrabă un pahar de apă... că mi s-o făcut gîtița iască. ALECSANDRI, T. 601.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A se face iască = a slăbi foarte mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. figurat Atributiv:
      exemple
      • Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite... De cosași ai domniilor ticăloase, Cu inima iască și cuțitul la oase! DEȘLIU, G. 23.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină esca „hrană; medicament”.
    surse: DEX '98 DEX '09

iest (adj.dem.) iesta

  • exemple
    • Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur. CREANGĂ, P. 199.
      surse: DLRLC
    • (Cu valoare de pronume) Dă-i o pîrleală bună cu niște chibrituri de ieste, care ard mocnit. CREANGĂ, A. 111.
      surse: DLRLC
  • comentariu Varianta iesta se folosește când urmează după un substantiv.
    surse: DEX '09

etimologie:

ist iest ista

  • 1. regional Acest.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acest ăst attach_file 3 exemple
    exemple
    • Eu am pus iapa mea la căruța omului istuia și ne-am dus la moară. SBIERA, P. 223.
      surse: DLRLC
    • Prietene, zise Dănilă, nu mi-i da capra ceea să-ți dau carul ista? CREANGĂ, P. 42.
      surse: DLRLC
    • Fă-te tu cerșitor la capătul ist de pod, și eu la celalalt. CREANGĂ, P. 298.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre unități de timp) Acest, prezent, de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat.
      exemple
      • S-a aflat de la starostele Nechifor și de la alți vînători vechi că cerbii au boncăluit mai devreme în ist-an. SADOVEANU, F. J. 426.
        surse: DLRLC
  • comentariu După substantiv are forma ista, iasta.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: