icter sn [At: DA / Pl: ~e / E: ngr ἴκτερος] (Med) 1 Boală a ficatului și a vezicii biliare caracterizată prin colorarea în galben a pielii și a mucoaselor prin impregnarea acestora cu pigmenți biliari Si: (pop) gălbinare. 2 (Îs) ~ mecanic Icter posthepatic cu retenție biliară.

ICTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a vezicii biliare, care face ca fierea să treacă în sînge și să coloreze în galben pielea bolnavului, albul ochilor etc.; gălbenare.

ICTER s.n. Boală a ficatului constînd în trecerea fierii în sînge și în îngălbenirea pielii și a albului ochilor bolnavului etc.; (pop.) gălbinare. [< fr. ictère, cf. gr. ikteros].

ICTER s. n. simptom constând în colorația în galben a pielii și a mucoaselor, datorită impregnării țesuturilor cu pigmenți biliari. (< fr. ictère, lat. icterus, gr. ikteros)

ICTER ~e n. Stare patologică constând în acumularea excesivă a fierii în sânge și a depunerii ei în țesuturi, manifestată, mai ales, prin colorația galbenă a pielii. /<fr. ictere, lat. icterus

*ícter n., pl. e (vgr. ikteros). Med. Gălbenare, o boală care face ca fĭerea să se răspîndească în sînge și pelea să se îngălbenească.

icter s. n., pl. ictere

icter s. n., pl. ictere

icter s. n., pl. ictere

icter

ICTER s. (MED.) gălbinare, hepatită, (pop.) gălbeneală.

ICTER s. (MED.) gălbinare, hepatită, (pop.) gălbeneală.