GĂLBINARE, gălbinări, s. f. 1. (Med.; pop.) Icter. 2. (Rar) Culoare galbenă a feței; paliditate. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze ușor dințate și cu flori purpurii (Serratula tinctoria). [Var.: gălbenare s. f.] – Din galbin.

GĂLBINARE ~ări f. 1) pop. Stare patologică constând în acumularea excesivă a fierii în sânge și a depunerii ei în țesuturi, manifestată, mai ales, prin colorația galbenă a pielii; icter. 2) bot. Plantă erbacee cu tulpină înaltă, cu frunze dințate și cu flori purpurii, din care se extrage o substanță de culoare galbenă. /galben + suf. ~are

gălbinare (pop.) s. f., g.-d. art. gălbinării; pl. gălbinări

gălbinare s. f., g.-d. art. gălbinării; pl. gălbinări

SERRATULA L., GĂLBINARE, SERATULA, fam. Compositae. Gen originar din nordul Africii, Asia și Europa, cca 68 specii, erbacee. Frunze verzi, pe partea inferioară uneori alb-pîsloase. Flori purpur, roz, roșii sau violete, rar albe (involucru cu foliolele fără spini, imbricate, cele interioare prelungite, erecte, deseori colorate, cele exterioare mai scurte și late, cu vîrf ascuțit, rar bont), cele ale discului tubuloase, cele radiale ligulate, dispuse în capitule. Perii papusului nu sînt concrescuți la bază, persistenți, cei interni mai lungi.

GĂLBINARE s. 1. v. icter. 2. (BOT.; Serratula tinctoria) (reg.) pălămidă, (Olt.) șerpet.

GĂLBINARE s. v. rostopască.