GĂLBENEALĂ, (2) gălbeneli, s. f. (Pop.) 1. Paliditate, paloare (a feței). 2. Vopsea galbenă (extrasă din diverse plante). – Gălbeni + suf. -eală.

gălbeneală sf [At: DRĂGHICI, R. 155/22 / V: ~bin~ / Pl: ~ele, ~eli / E: galben + -eală] 1 Paliditate Si: (pfm) gălbiciune (1). 2 Vopsea galbenă extrasă din drobiță, răchițică, scoarță de pădureț și alte plante Si: gălbeneață (2). 3 (Pop) Icter. 4 (Pfm; reg) Obiecte felurite de culoare galbenă Si: (pfm) gălbiciune (2).

GĂLBENEALĂ, GĂLBINEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Coloare galbenă a (feței), paliditate ¶ 2 Vopsea galbenă pe care femeile de la țară o extrag din plante: după cules răchițică, de făcut gălbenele (CAR.).

GĂLBENEALĂ, (1) gălbeneli, (2) gălbenele, s. f. (Pop.) 1. Paliditate, paloare (a feței). 2. Vopsea galbenă (extrasă din diverse plante). – Gălbeni + suf. -eală.

GĂLBENEALĂ, (2) gălbenele, s. f. 1. (La sg.) Culoare galbenă a feței; paliditate. Sfruntarea... apoi gălbeneala turburării trecuseră pe rînd peste fața lui. DUMITRIU, V. L. 45. Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de gheață, De-a morții gălbeneală pieriți ei sînt la față. EMINESCU, O. I 97. 2. (Mai ales la pl.) Vopsea galbenă extrasă din diverse plante. D-apoi vara în zilele de sărbătoare, cu fetele pe cîmpie, pe colnice și mai ales prin luncile și dumbrăvile cu mîndrețe, după cules răchițică de făcut gălbenele... cine umbla? CREANGĂ, A. 64.

GĂLBENEALĂ, (2) gălbenele, s. f. 1. Culoare galbenă a feței; paliditate. 2. Vopsea galbenă extrasă din diverse plante. 3. (Pop.) Icter. – Din gălbeni + suf. -eală.

GĂLBENEALĂ ~eli f. 1) Aspect palid (al feței); paliditate; paloare. 2) Vopsea de culoare galbenă extrasă, în special, din plante. /galbeni + suf. ~eală

gălbeneală f. 1. coloare galbenă; 2. fig. paloare: a morții gălbeneală EM.; 3. vopsea galbenă: răchițică de făcut gălbenele CR.; 4. pl. plantă cu flori mari galbene și cu miros tare (Calendula).

gălbeneálă f., pl. elĭ. Coloarea galbenă. Paliditate, paloare: o față de o gălbeneală teribilă. Văpsea galbenă (V. joltelă). Pl. gălbenele (forma veche, ca și rumenele, saŭ infl. de sufixu diminutiv), numele maĭ multor plante, precum: hrenița, o cruciferă acuatică (nartúrtium amphibium saŭ sisymbrium amphibium); picĭoru cocoșuluĭ (în Trans. boglar), ranunculacee (ranúnculus pedátus, carpáthicus orĭ dentátus, áureus orĭ nemorósus); gălbișoara, o primulacee (lysimáchia vulgáris); filimica.

gălbineală sf vz gălbeneală

gălbeneală (pop.) s. f., g.-d. art. gălbenelii; (vopsele) pl. gălbeneli

!gălbeneală (pop.) s. f., g.-d. art. gălbenelii; pl. (vopsele) gălbeneli

gălbeneală (vopsea galbenă) s. f., g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele

gălbeneală (paliditate) s. f., g.-d. art. gălbenelii; pl. gălbeneli

GĂLBENEALĂ s. v. cloroză, gălbinare, hepatită, icter.

GĂLBENEALĂ s. v. paloare.

GĂLBENEALĂ s. paliditate, paloare, (pop.) găibejeală, (înv. și reg.) sărbezie, (reg.) sărbezenie, (înv.) serbezitură. (~ feței cuiva.)

gălbeneală s. v. CLOROZĂ. GĂLBINARE. HEPATITĂ. ICTER.