12 definiții pentru ibric

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IBRIC, ibrice, s. n. Vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ Vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa. – Din tc. ibrīk.

ibric sn [At: BIBLIA (1688), 96 / Pl: ~ice / E: tc ibrik] 1 (Înv) Vas de metal sau de pământ, în formă de urcior (ornamentat) în care se ține apa. 2 Vas cilindric de metal, cu cioc și coadă lungă, în care se fierbe cafeaua, ceaiul etc. 3 (Pan) Vas mic de tablă, prevăzut cu o țeavă subțire prin care curge uleiul cu care se ung diverse piese. 4 (Mol) Ceașcă.

IBRIC, ibrice, s. n. Vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ Vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa. – Din tc. ibrik.

IBRIC, ibrice, s. n. 1. Vas de metal de formă cilindrică cu un cioc la vîrf și cu o coadă lungă, care servește pentru fiert cafea, ceai etc. Toată ziua păzea pe vatră ibricul cu cafea. GALACTION, O. I 126. Scena se repeta mereu aceeași, cu aceleași femei sau altele ce veneau la început singure, cu ibricul de cafea, iar mai apoi, însoțite de bărbați. ARDELEANU, D. 27. Safta... caută un ibric, ia surcelele uscate de după sobă și aprinde focul. DUNĂREANU, CH. 106. 2. Vas de metal sau de pămînt cu toartă, în forma unui urcior, în care se ține apa. Zări o cișmea de marmură la un colț de uliță. Cîțiva copii desculți și cu capetele goale... stăteau cu ibrice și căni de aramă, așteptînd rînd. SADOVEANU, Z. C. 290. Un lighean de lut cu ibric, pentru spalat, în mijlocul odăii. CREANGĂ, A. 134. Domnul Ștefan se scula, Apă de spălat cerea. Ea ibricul îl lua... Lighean dinainte-i punea. PĂSCULESCU, L. P. 235.

IBRIC ~ce n. 1) Vas de metal, cu coadă lungă și cu cioc, folosit, îndeosebi, pentru a fierbe cafeaua. 2) Vas de metal sau de lut asemănător cu un urcior, în care se ține apă. [Sil. i-bric] /<turc. ibrik

ibric n. vas de apă cu gâtul lung recurbat: un ibric și un lighean de argint BĂLC. [Turc. IBRIK].

ibríc n., pl. e (turc. ar. ibrik, de unde și ngr. briki, bg. ibrík, pol. imbryk). Vas de metal (2-3 litri) de turnat apă cînd te spelĭ în lighean (azĭ înlocuit de cana smălțuită saŭ de porțelan). Vas de alamă saŭ de tinichea (cel mult ½ litru) cu coadă lungă de făcut cafea ș. a.: pune ibricu (adică: de cafea la foc!).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ibric (desp. i-bric) s. n., pl. ibrice

ibric s. n. (sil. -bric), pl. ibrice

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ibric (ibrice), s. n. – Vas cilindric cu coadă lungă. – Mr., megl. ibric. Tc. ibrik (Roesler 593; Șeineanu, II, 222; Lokotsch 894), cf. ngr. ἰμπρίϰι, alb. brik, bg., sb. ibrik.Der. ibrictar, s. m. (înv., slujbaș la curte care dădea domnitorului ibricul), din tc. ibriktar.

Intrare: ibric
  • silabație: i-bric info
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ibric
  • ibricul
  • ibricu‑
plural
  • ibrice
  • ibricele
genitiv-dativ singular
  • ibric
  • ibricului
plural
  • ibrice
  • ibricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ibric, ibricesubstantiv neutru

  • 1. Vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: ibricel
    • format_quote Toată ziua păzea pe vatră ibricul cu cafea. GALACTION, O. I 126. DLRLC
    • format_quote Scena se repeta mereu aceeași, cu aceleași femei sau altele ce veneau la început singure, cu ibricul de cafea, iar mai apoi, însoțite de bărbați. ARDELEANU, D. 27. DLRLC
    • format_quote Safta... caută un ibric, ia surcelele uscate de după sobă și aprinde focul. DUNĂREANU, CH. 106. DLRLC
    • 1.1. Vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Zări o cișmea de marmură la un colț de uliță. Cîțiva copii desculți și cu capetele goale... stăteau cu ibrice și căni de aramă, așteptînd rînd. SADOVEANU, Z. C. 290. DLRLC
      • format_quote Un lighean de lut cu ibric, pentru spalat, în mijlocul odăii. CREANGĂ, A. 134. DLRLC
      • format_quote Domnul Ștefan se scula, Apă de spălat cerea. Ea ibricul îl lua... Lighean dinainte-i punea. PĂSCULESCU, L. P. 235. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.