ibric sn [At: BIBLIA (1688), 96 / Pl: ~ice / E: tc ibrik] 1 (Înv) Vas de metal sau de pământ, în formă de urcior (ornamentat) în care se ține apa. 2 Vas cilindric de metal, cu cioc și coadă lungă, în care se fierbe cafeaua, ceaiul etc. 3 (Pan) Vas mic de tablă, prevăzut cu o țeavă subțire prin care curge uleiul cu care se ung diverse piese. 4 (Mol) Ceașcă.