4 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2.[1] (Copulativ) Și. [Var.: iáră adv., conj.] – Et. nec. corectată

  1. În original după 1. urmează 3.. — valeriu

iar1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: ns cf tc jar] (Reg) Braț secat al unei ape.

iar2 [At: PSALT. SCH. 416 / V: ~ră, (Ban) ar, (înv) ară, are, e[1], ere, eri, ~e / E: nct] 1 av Cuvânt care arată că acțiunea se repetă Si: iarăși. 2 av De asemenea. 3 av La fel. 4 av Tot. 5 av (După „și” sau „dar”) Acum. 6 av (După „și” sau „dar”) Cu toate acestea. 7 av (După „și” sau „dar”) În același timp. 8 av (Îvr; îcs) Cândai... ~ În caz că ... atunci. 9 c (Înv; exprimă opoziția) Dar. 10 c (Înv) Însă. 11 c Și. 12 c (Înv; după o propoziție negativă) Ci. 13 c (Înv; introduce o întrebare) Oare. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2. (Copulativ) Și. [Var.: iáră adv., conj.] – Et. nec.

IAR2 conj. (Și în forma iară) 1. (Adversativ) Dar, însă. La soare te puteai uita, iar la dînsa ba! CREANGĂ, P. 276. Lupul păru-și schimbă, iar năravul ba. ◊ (În alternative) Dacă-i gîci-o, ferice de tine a fi! Iară de nu, luați-vă catrafusele. CREANGĂ, P. 270. 2. (Copulativ) Și. De la o vreme încoace însă, nu știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe gînduri. Iar cînd fuse într-o zi... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. Sură-i sara cea de toamnă... Iar pădurea lin suspină. EMINESCU, O. I 83. În gura Bărăganului... găsești cîte o mică dumbravă de vechi tufani sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii și mii de cuiburi de ciori printre crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 17. Cu-o mînă acul ținea, Cu alta lacrimi ștergea, Iar din grai așa grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. ◊ (Introduce ultimul element al unei enumerări) Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. – Variantă: iáră conj.

IAR1 adv. (Și în forma iară) 1. (Pe lîngă un verb, arătînd repetarea acțiunii, stării etc.) Încă o dată, din nou; iarăși. Plugul se înfige-n brazdă iară, Pe drumul tras de boul cel cuminte. CERNA, P. 161. Ah, iar sînt copilul nebun de-altădată! O floare, un flutur m-oprește din mers. IOSIF, P. 3. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară. ALECSANDRI, P. A. 112. ♦ (Pe lîngă o parte de vorbire care se repetă, totdeauna precedat de «și») Mereu. Omăt și iar omăt! CONTEMPORANUL, II 213. Frunză verde și iar verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 158. 2. De asemenea, tot, la fel. Moșneagul avea o fată și baba iar o fată. CREANGĂ, P. 283. – Variantă: iáră adv.

IAR1 adv. 1) (indică repetarea unei acțiuni, a unei stări) Încă o dată; din nou; iarăși. 2) pop. La fel; de asemenea; tot. [Monosilabic; Var. iară] /<Orig. nec.

IAR2 conj. (exprimă un raport adversativ și leagă două propoziții sau două părți de propoziție coordonate) Dar; însă. /<Orig. nec.

iar conj. arată o deosebire sau împotrivire (totdeauna la începutul propozițiunii): eu plec, iar tu rămâi ║ adv. indică o repețire: iar te întorci. [Origină necunoscută].

ĭar și (vechĭ) ĭáră și (maĭ vechĭ) áră (în Ban. ar), ére și erĭ conj. (sîrb. ĭa, ar și are, ĭar. V. și dar 2). Dar, și, însă: tu lucrezĭ, ĭar el doarme. Iar bine că n’a căzut, dar bine că n’a căzut! Adv. (ĭar, ĭară și ĭarășĭ). Din noŭ: ĭar mă duc, mă duc ĭar. Tot, asemenea: moșneagu avea o fată, și baba ĭar o fată.

IÁRĂ adv., conj. v. iar.

iare[1] av, c vz iar2 corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

ieri2[1] c vz iar2 corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iar2 conjcț. (Unul vine, ~ altul pleacă.)

ia1 (înv., pop.) adv. (Plouă ~.)

ia2 (înv., pop.) conjcț. (Unul vine, ~ altul pleacă.)

ia (înv., pop.) adv., conjcț.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IAR adv. 1. iarăși, (înv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.) 2. v. tot.

IAR adv. 1. iarăși, (înv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.) 2. tot. (El avea o fată si ea ~ o fată.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iár adv.1. Altă dată, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (Conj.) Și, pe de altă parte. – 4. (Conj., înv.) Totuși, în ciuda. – 5. (Conj.) Dar, însă. – Var. iară, ar(ă). Mr. iar(ă), megl. ară. Pare să provină dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. Paris, Rom., XX, 333; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 495; Pușcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu același sens; cf. și ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarăși, adv. (altă dată), cu -și, ca cineși, totuși.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iar, iare, s.n. (reg.) Braț (crac) sec al unei ape curgătoare.

iară s.f. (reg.) grâu de primăvară.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IAR < sl. іapъ adj. „amar, auster” și subst. „primăvară”, cf. rus. Iaro/mir, -slav. 1. – țig. (16 A III 231); – t., din nume de persoana (Balcania I 26). 2. Iaru ard., 1656, (Paș); – Jingăi, munt., 1658 (BCI XII 104); Iarul (Ard; Hur; Drag 34; 16 B V 16); – Vitanii (Drag 124); – sătean, 1614 (P.Pan. Documente de la Mihai Viteazul); – sau Erul (Cat); Iarăști s. (16 B V 60). 3. Ierău, fam., ard. (Paș). 4. Eroslăvești s. (17 B II 224). 5. Iarală clucer (Cat mold II).

Intrare: Iar
nume propriu (I3)
  • Iar
Intrare: iar (s.n.)
iar3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iar
  • iarul
  • iaru‑
plural
  • iare
  • iarele
genitiv-dativ singular
  • iar
  • iarului
plural
  • iare
  • iarelor
vocativ singular
plural
Intrare: iar / iară (adv.)
iar1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • iar
iară1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • ia
iare adverb
adverb (I8)
  • iare
eră3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • e
Intrare: iar / iară (conj.)
iar2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • iar
iară2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • ia
iere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ieri1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • ieri
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iar / iaadverb

  • 1. Încă o dată, din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iarăși
    • format_quote Plugul se înfige-n brazdă iară, Pe drumul tras de boul cel cuminte. CERNA, P. 161. DLRLC
    • format_quote Ah, iar sînt copilul nebun de-altădată! O floare, un flutur m-oprește din mers. IOSIF, P. 3. DLRLC
    • format_quote O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120. DLRLC
    • format_quote Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
    • 1.1. Mereu. DLRLC
      sinonime: mereu
      • format_quote Omăt și iar omăt! CONTEMPORANUL, II 213. DLRLC
      • format_quote Frunză verde și iar verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 158. DLRLC
  • 2. De asemenea, la fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tot
    • format_quote Moșneagul avea o fată și baba iar o fată. CREANGĂ, P. 283. DLRLC
etimologie:

iar / iaconjuncție

  • 1. Adversativ: dar, însă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dar însă
    • format_quote La soare te puteai uita, iar la dînsa ba! CREANGĂ, P. 276. DLRLC
    • format_quote Lupul păru-și schimbă, iar năravul ba. DLRLC
    • format_quote Dacă-i gîci-o, ferice de tine a fi! Iară de nu, luați-vă catrafusele. CREANGĂ, P. 270. DLRLC
  • 2. Copulativ: și. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: și
    • format_quote De la o vreme încoace însă, nu știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe gînduri. Iar cînd fuse într-o zi... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • format_quote Sură-i sara cea de toamnă... Iar pădurea lin suspină. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • format_quote În gura Bărăganului... găsești cîte o mică dumbravă de vechi tufani sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii și mii de cuiburi de ciori printre crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 17. DLRLC
    • format_quote Cu-o mînă acul ținea, Cu alta lacrimi ștergea, Iar din grai așa grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. DLRLC
    • 2.1. Introduce ultimul element al unei enumerări. DLRLC
      • format_quote Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.