IAR < sl. іapъ adj. „amar, auster” și subst. „primăvară”, cf. rus. Iaro/mir, -slav. 1. – țig. (16 A III 231); – t., din nume de persoana (Balcania I 26). 2. Iaru ard., 1656, (Paș); – Jingăi, munt., 1658 (BCI XII 104); Iarul (Ard; Hur; Drag 34; 16 B V 16); – Vitanii (Drag 124); – sătean, 1614 (P.Pan. Documente de la Mihai Viteazul); – sau Erul (Cat); Iarăști s. (16 B V 60). 3. Ierău, fam., ard. (Paș). 4. Eroslăvești s. (17 B II 224). 5. Iarală clucer (Cat mold II).