iadeș sn [At: ALECSANDRI, T. 1027 / V: ied~ / Pl: ~uri / E: tc yades] 1 Os, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în partea inferioară. 2 (Fig) Joc care începe prin ruperea iadeșului (1).

IADEȘ s. n. Os de la pieptul păsărilor, în formă de furcă. ♦ Nume dat unor rămășaguri care se încep de obicei prin ruperea acestui os. Poftim cheia... deschide și vezi... Iadeș! am cîștigat rămășagul. ALECSANDRI, T. 1027.

IADEȘ ~uri n. 1) Os bifurcat de la pieptul păsărilor. 2) Pariu pus la ruperea acestui os; rămășag. /<turc. yades

iadeș n 1. os crăcănat din capul pieptului la găini; 2. un fel de prinsoare cu acest os între două persoane (aceea care uită a zice iadeș, la primirea unui obiect, pierde rămășagul): dacă numă crezi, poftim cheia.... (ia cheia).... iadeș! am câștigat rămășagul! Al. [Turc. YADES, lit. îmi aduc aminte, jocul fiind un fel de rămășag mnemonic].

ĭádeș și (est) ĭédeș n., pl. urĭ (turc. ĭades, prinsoare, d. pers. ĭadest, îmĭ aduc aminte, d. ĭad, memorie). Prinsoare, rămășag făcut așa: cînd se mănîncă o găină, acela la care se întîmplă să cadă osu cel în formă de furcă de la peptu găiniĭ (numit tot ĭadeș), îl ĭa și dă un capăt altuĭa care trage și frînge osu, și așa zic eĭ că aŭ făcut ĭadeș, adică se învoĭesc să nu primească orĭ să nu apuce în mînă un obĭect de la cel-lalt fără să zică „știŭ”, adică „n’am uĭtat de ĭadeș”. Dacă unu dintr’înșiĭ uĭtă să zică „știŭ”, cel-lalt strigă ĭadeș, și cel care a uĭtat perde prinsoarea și plătește orĭ dă ceĭa ce s’a fixat din ainte.

edeș sn vz iadeș

iedeș sn vz iadeș

iadeș s. n., pl. iadeșuri

iadeș s. n., pl. iadeșuri

iadeș s. n., pl. iadeșuri

iadeș, -șe.

IADEȘ s. v. slăbănog.

IADEȘ s. (ANAT.) (Olt.) cobie. (~ la păsări.)

IADEȘ s. (ANAT.) (Olt.) cobie. (~ la păsări.)

iadeș s. v. SLĂBĂNOG.

iadeș (iadeșuri), s. n. – 1. Gen de rămășag (fr. philippine). – 2. Os al pieptului de pasăre, care servește la acest rămășag. – Mr. iadeț, megl. iadeș. Tc. yades „pariu”, din per. iadest (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 922; Graur, GS, VI, 330), cf. ngr. γιαντές, bg. jadec.

IÁDEȘ (< tc.) s. n. 1. Os în formă de furcă de la pieptul păsărilor, compus din oasele claviculare sudate în partea inferioară. 2. (BOT.) Plantă din familia balsaminacee folosită în medicina populară pentru proprietățile sale diuretice (Impatiens noli-tangere).