2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur.

HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur.

huzuri vi [At: CREANGĂ, GL. / V: ~ra, ~rui / Pzi: ~resc / E: huzur] (Reg) 1 A trăi comod, în belșug și în trândăvie. 2 A fi lipsit de griji. 3 A se simți foarte mulțumit. 4 A o duce bine. 5 A trăi în desfătări.

HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. (Mai ales despre paraziți, exploatatori) A trăi comod, mulțumit, în tihnă, în belșug, în trîndăvie, fără să muncească. Acolo unde-au huzurit tîlharii, Rîd astăzi voinicește făurarii. DEȘLIU, G. 38. ♦ A se simți foarte mulțumit (de ceva sau cu ceva), a o duce bine. Opinca-i bună, săraca! Îți șede piciorul hodinit și la ger huzurești cu dînsa. CREANGĂ, A. 24.

A HUZURÍ ~ésc intranz. A trăi o viață fără de griji; a o duce în huzur; a se lăfăi. ◊ ~ de bine a nu mai putea de bine. /Din huzur

huzurì v. Mold. 1. a trăi în tihnă, a duce o vieață liniștită: soacra huzuria de bine CR.; 2. a fi, a se simți bine: voi să huzuriți de căldură, iar eu să crăp de frig CR.

huzurésc v. intr. (d. huzur; ngr. huzuréyo, sîrb. uzuriti). Trăĭesc în huzur, n’am nevoĭe să muncesc: a huzuri de bine. V. hălăduĭesc, lenevesc și vegetez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă

huzurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 sg. și pl. huzureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUZURÍ vb. 1. a se lăfăi. 2. a se îmbuiba.

HUZURI vb. 1. a se lăfăi. 2. a se îmbuiba.

Intrare: huzurire
huzurire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzurire
  • huzurirea
plural
  • huzuriri
  • huzuririle
genitiv-dativ singular
  • huzuriri
  • huzuririi
plural
  • huzuriri
  • huzuririlor
vocativ singular
plural
Intrare: huzuri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huzuri
  • huzurire
  • huzurit
  • huzuritu‑
  • huzurind
  • huzurindu‑
singular plural
  • huzurește
  • huzuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huzuresc
(să)
  • huzuresc
  • huzuream
  • huzurii
  • huzurisem
a II-a (tu)
  • huzurești
(să)
  • huzurești
  • huzureai
  • huzuriși
  • huzuriseși
a III-a (el, ea)
  • huzurește
(să)
  • huzurească
  • huzurea
  • huzuri
  • huzurise
plural I (noi)
  • huzurim
(să)
  • huzurim
  • huzuream
  • huzurirăm
  • huzuriserăm
  • huzurisem
a II-a (voi)
  • huzuriți
(să)
  • huzuriți
  • huzureați
  • huzurirăți
  • huzuriserăți
  • huzuriseți
a III-a (ei, ele)
  • huzuresc
(să)
  • huzurească
  • huzureau
  • huzuri
  • huzuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huzuri

  • 1. A trăi comod, în belșug și în trândăvie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Acolo unde-au huzurit tîlharii, Rîd astăzi voinicește făurarii. DEȘLIU, G. 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Opinca-i bună, săraca! Îți șede piciorul hodinit și la ger huzurești cu dînsa. CREANGĂ, A. 24.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • huzur
    surse: DEX '09 DEX '98