2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur.

HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur.

huzuri vi [At: CREANGĂ, GL. / V: ~ra, ~rui / Pzi: ~resc / E: huzur] (Reg) 1 A trăi comod, în belșug și în trândăvie. 2 A fi lipsit de griji. 3 A se simți foarte mulțumit. 4 A o duce bine. 5 A trăi în desfătări.

HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. (Mai ales despre paraziți, exploatatori) A trăi comod, mulțumit, în tihnă, în belșug, în trîndăvie, fără să muncească. Acolo unde-au huzurit tîlharii, Rîd astăzi voinicește făurarii. DEȘLIU, G. 38. ♦ A se simți foarte mulțumit (de ceva sau cu ceva), a o duce bine. Opinca-i bună, săraca! Îți șede piciorul hodinit și la ger huzurești cu dînsa. CREANGĂ, A. 24.

A HUZURÍ ~ésc intranz. A trăi o viață fără de griji; a o duce în huzur; a se lăfăi. ◊ ~ de bine a nu mai putea de bine. /Din huzur

huzurì v. Mold. 1. a trăi în tihnă, a duce o vieață liniștită: soacra huzuria de bine CR.; 2. a fi, a se simți bine: voi să huzuriți de căldură, iar eu să crăp de frig CR.

huzăr sm [At: COMAN, GL. / V: ~zur / Pl: ~i / E: ucr зхуер] (Reg) 1 Butuc gros de la baza copacului, din care se fac răzlogi de gard. 2 Parte de sub legătură a snopului. 3 Parte posterioară a plutei. 4 (Fig) Parte posterioară a omului.

huzurésc v. intr. (d. huzur; ngr. huzuréyo, sîrb. uzuriti). Trăĭesc în huzur, n’am nevoĭe să muncesc: a huzuri de bine. V. hălăduĭesc, lenevesc și vegetez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

huzurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 să huzureáscă

huzurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 sg. și pl. huzureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUZURÍ vb. 1. a se lăfăi. 2. a se îmbuiba.

HUZURI vb. 1. a se lăfăi. 2. a se îmbuiba.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

húzăr (húzări), s. m. – (Bucov.) Parte de jos a trunchiului unui copac, ciot. Rut. huzer (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

huzăr, huzări, s.m. (reg.) butuc gros la un capăt (partea dinspre rădăcină); partea unui snop de la legătoare în jos.

Intrare: huzuri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huzuri
  • huzurire
  • huzurit
  • huzuritu‑
  • huzurind
  • huzurindu‑
singular plural
  • huzurește
  • huzuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huzuresc
(să)
  • huzuresc
  • huzuream
  • huzurii
  • huzurisem
a II-a (tu)
  • huzurești
(să)
  • huzurești
  • huzureai
  • huzuriși
  • huzuriseși
a III-a (el, ea)
  • huzurește
(să)
  • huzurească
  • huzurea
  • huzuri
  • huzurise
plural I (noi)
  • huzurim
(să)
  • huzurim
  • huzuream
  • huzurirăm
  • huzuriserăm
  • huzurisem
a II-a (voi)
  • huzuriți
(să)
  • huzuriți
  • huzureați
  • huzurirăți
  • huzuriserăți
  • huzuriseți
a III-a (ei, ele)
  • huzuresc
(să)
  • huzurească
  • huzureau
  • huzuri
  • huzuriseră
Intrare: huzăr
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzăr
  • huzărul
  • huzăru‑
plural
  • huzări
  • huzării
genitiv-dativ singular
  • huzăr
  • huzărului
plural
  • huzări
  • huzărilor
vocativ singular
plural
huzur (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzur
  • huzurul
  • huzuru‑
plural
  • huzuri
  • huzurii
genitiv-dativ singular
  • huzur
  • huzurului
plural
  • huzuri
  • huzurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huzuri

  • 1. A trăi comod, în belșug și în trândăvie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Acolo unde-au huzurit tîlharii, Rîd astăzi voinicește făurarii. DEȘLIU, G. 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Opinca-i bună, săraca! Îți șede piciorul hodinit și la ger huzurești cu dînsa. CREANGĂ, A. 24.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • huzur
    surse: DEX '09 DEX '98