2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUSÁR, husari, s. m. Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár.

husar sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 146/30 / Pl: ~ri / E: mg huszár] (Înv) Ostaș din cavaleria maghiară.

HUSÁR, husari, s. m. (Înv.) Ostaș din cavaleria maghiară. – Din magh. huszár.

HUSÁR, husari, s. m. (Ieșit din uz) Militar din cavalerie (mai ales la unguri și polonezi). Husari leși porniră pe dată la Hotin ca s-aducă, în carîte grele, pe doamna Elisabeta. SADOVEANU, O. VII 154. Se umplea aerul pînă în depărtare de țipete și de vorbe, cave ar fi făcut să roșească o întreagă cazarmă de husari. HOGAȘ, DR. II 49. Badea nalt ca ș-un husar, Lelea pînă la pieptar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431.

HUSÁR ~i m. (în armata țaristă, în armatele unor state) Ostaș dintr-un corp de cavalerie. Regiment de ~i. /<ung. huszár

husar m. călăraș ungur, corespunzând roșiorilor noștri. [Ung. HUSZAR, lit. al douăzecilea, regele Mateiu Corvin ridicând în 1428 ca călăraș al douăzecilea dintre țărani].

husár m. (ung. huszár [d. vsl. husarĭ. V. hînsar], de unde și pol. housar, rus. gusár, germ. husár, fr. hussard și housard. Uniĭ cred greșit că ung. huszár ar veni d. ung. husz-ar, al doŭă-zecelea, nume rămas de la 1458, cînd Mateĭ Corvin ar fi luat cîte unu din doŭă-zecĭ ca să facă husarĭ. V. și husăș). Cavalerist ușor armat în unele oștĭ. V. dragon, ulan.

hânsari m. pl. numele ostașilor de strânsură și de pradă sub Ștefan cel Mare. [Forma arhaică nazalizată din husar].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

husár, husari, s.m. – (reg.; mil.) Soldat de cavalerie în armata maghiară: „Tăte rând de tufe mari / Și morminte de husari” (Papahagi, 1925: 169). ♦ (onom.) Husar, Husarciuc, Husari, Husariu, Husaru, nume de familie (174 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Husar, poreclă în Borșa. – Din magh. huszár „călăreț” (Scriban, DEX, MDA) < vsl. husarǐ (Scriban).

husár, -i, s.m. – (mil.) Soldat de cavalerie în armata maghiară: „Tăte rând de tufe mari / Și morminte de husari” (Papahagi 1925: 169). Husar, poreclă în Borșa. – Din magh. huszár.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Husar
Husar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Husar
Intrare: husar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • husar
  • husarul
  • husaru‑
plural
  • husari
  • husarii
genitiv-dativ singular
  • husar
  • husarului
plural
  • husari
  • husarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

husar

  • 1. Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Husari leși porniră pe dată la Hotin ca s-aducă, în carîte grele, pe doamna Elisabeta. SADOVEANU, O. VII 154.
      surse: DLRLC
    • Se umplea aerul pînă în depărtare de țipete și de vorbe, cave ar fi făcut să roșească o întreagă cazarmă de husari. HOGAȘ, DR. II 49.
      surse: DLRLC
    • Badea nalt ca ș-un husar, Lelea pînă la pieptar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431.
      surse: DLRLC

etimologie: