HUSAR, husari, s. m. Ostaș din cavaleria maghiară în Evul Mediu. – Din magh. huszár.

husar sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 146/30 / Pl: ~ri / E: mg huszár] (Înv) Ostaș din cavaleria maghiară.

HUSAR sm. 🎖️ 1 Soldat de cavalerie ungur (🖼 2575 A): nedeprinsă oastea lui Mihai-Vodă cu acel fel de oaste ... ~ii (M.-COST.); Badea ’nalt ca ș’un ~, Lelea pînă la pieptar (IK.-BRS.) ¶ 2 Soldat de cavalerie în Franța, în vechea Rusie, etc., a cărui uniformă semăna cu a husarului ungur (🖼 2575 B): un corp de bașibuzuci ... surprinsese un regiment de ~i (Ruși) la Cetate (I.-GH.) [ung. huszár].

HUSAR, husari, s. m. (Înv.) Ostaș din cavaleria maghiară. – Din magh. huszár.

HUSAR, husari, s. m. (Ieșit din uz) Militar din cavalerie (mai ales la unguri și polonezi). Husari leși porniră pe dată la Hotin ca s-aducă, în carîte grele, pe doamna Elisabeta. SADOVEANU, O. VII 154. Se umplea aerul pînă în depărtare de țipete și de vorbe, cave ar fi făcut să roșească o întreagă cazarmă de husari. HOGAȘ, DR. II 49. Badea nalt ca ș-un husar, Lelea pînă la pieptar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431.

HUSAR ~i m. (în armata țaristă, în armatele unor state) Ostaș dintr-un corp de cavalerie. Regiment de ~i. /<ung. huszár

husar m. călăraș ungur, corespunzând roșiorilor noștri. [Ung. HUSZAR, lit. al douăzecilea, regele Mateiu Corvin ridicând în 1428 ca călăraș al douăzecilea dintre țărani].

husár m. (ung. huszár [d. vsl. husarĭ. V. hînsar], de unde și pol. housar, rus. gusár, germ. husár, fr. hussard și housard. Uniĭ cred greșit că ung. huszár ar veni d. ung. husz-ar, al doŭă-zecelea, nume rămas de la 1458, cînd Mateĭ Corvin ar fi luat cîte unu din doŭă-zecĭ ca să facă husarĭ. V. și husăș). Cavalerist ușor armat în unele oștĭ. V. dragon, ulan.

HUSĂRIME sf. 🎖️ col. HUSAR: năpădește ’n ~ și’ncepe a tăia (NEGR.).

hânsari m. pl. numele ostașilor de strânsură și de pradă sub Ștefan cel Mare. [Forma arhaică nazalizată din husar].

husar s. m., pl. husari

husar s. m., pl. husari

husar s. m., pl. husari

husar

husar.

husár, husari, s.m. (reg.; mil.) Soldat din corpul de cavalerie, în armata maghiară: „Tăte rând de tufe mari / Și morminte de husari” (Papahagi, 1925: 169). ■ (onom.) Husar(u), Husarciuc, nume de familie în jud. Maram.; Husar, poreclă în Borșa. – Din magh. huszár „călăreț” (Scriban, DEX, MDA).

husar, husari, s.m. – (reg.; mil.) Soldat de cavalerie în armata maghiară: „Tăte rând de tufe mari / Și morminte de husari” (Papahagi, 1925: 169). ♦ (onom.) Husar, Husarciuc, Husari, Husariu, Husaru, nume de familie (174 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Husar, poreclă în Borșa. – Din magh. huszár „călăreț” (Scriban, DEX, MDA) < vsl. husarǐ (Scriban).

husar, -i, s.m. – (mil.) Soldat de cavalerie în armata maghiară: „Tăte rând de tufe mari / Și morminte de husari” (Papahagi 1925: 169). Husar, poreclă în Borșa. – Din magh. huszár.