6 definiții pentru hurduitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Huruitură. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură.

HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Huruitură. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură.

hurduitu sf [At: DEX / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: hurdui + -tură] (Reg) Huruitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hurduitúră (reg.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. hurduitúrii; pl. hurduitúri

hurduitúră s. f., g.-d. art. hurduitúrii; pl. hurduitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HURDUITÚRĂ s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.

hurduitu s. v. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ.

Intrare: hurduitură
hurduitură substantiv feminin
  • silabație: hur-du-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hurduitu
  • hurduitura
plural
  • hurduituri
  • hurduiturile
genitiv-dativ singular
  • hurduituri
  • hurduiturii
plural
  • hurduituri
  • hurduiturilor
vocativ singular
plural

hurduitură