12 definiții pentru hrisov


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hrisov sn [At: GCR. I, 174/35 / V: ~stov, râstov, ristob, ristov, rostov / Pl: ~oave / E: gr χρυσόβουλον „bulă de aur”, vsl хрицовоулъ] 1-3 (În Evul Mediu) Act emanat de la un suveran, prevăzut cu pecetea acestuia și servind ca titlu de proprietate, ca diplomă de boierie, ca titlu pentru un privilegiu etc. Si: hrisovul (1-3) , hristoagă (1-3) Cf carte domnească.

HRISÓV, hrisoave, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea, ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”.

HRISÓV, hrisoave, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”.

HRISÓV, hrisoave, s. n. Act emanat, în orînduirea feudală din țara noastră, de la un domn, servind ca titlu de proprietate, ca titlu pentru un privilegiu etc. După masă Victor Predeleanu a ținut să arate oaspelui său... tot ce avea mai de preț în bibliotecă... feluritele hrisoave și documente vechi. REBREANU, R. I 54. Hrisoavele sau uricele... sînt izvorul cel mai însemnat al istoriei romînilor. BĂLCESCU, O. I 60.

HRISÓV ~oáve n. 1) (în Moldova medievală) Carte domnească prin care se recunoștea un drept sau un privilegiu. 2) Document vechi; gramotă. /<ngr. hrisóvuilon

hrisov n. act domnesc, iscălit de Vodă sau prevăzut cu sigiliul princiar, spre a hărăzi o moșie sau un grad de boierie: hrisoavele se mai numiau cărți, drese, ispisoace, urice, zapise (v. aceste vorbe). [Gr. HRYSÓVULLON, bulă de aur].

hrisóv n., pl. oave (mgr. hrysóvullon [d. hrysós, aur, și lat. bulla, bulă], de unde și vsl. hrisóvula și hrisovulŭ. V. hîrțoagă și crizantemă). Vechĭ. Act domnesc care avea un sigil de aur și care acorda un grad de boĭerie, un privilegiu saŭ o moșie. V. bulă, diplomă, document, ispisoc, pitac 2, uric.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hrisóv (înv.) s. n., pl. hrisoáve

hrisóv s. n., pl. hrisoáve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HRISÓV s. (înv.) ispisoc, sinet, uric, carte domnească. (~ emis de cancelaria domnească.)

HRISOV s. (înv.) ispisoc, sinet, uric, carte domnească. (~ emis de cancelaria domnească.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hrisóv (hrisoáve), s. n. – Scrisoare, act ce servea ca titlu de proprietate, de privilegiu, pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domnească, și care purtau sigiliul domnitorului. – Var. (înv.) hrisovúl, (pop.) hristov. Ngr. χρμσόβουλον „bulă de aur” (Roesler 579; DAR), cf. v. sb. hrisovolĭ. Sec. XVII. Pentru nume, cf. și bula „sigiliu papal” și „document papal”. – Der. hrisovolit, s. m. (persoană care se bucura de un drept sau privilegiu, în virtutea unui document al domnitorului).

Intrare: hrisov
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrisov
  • hrisovul
  • hrisovu‑
plural
  • hrisoave
  • hrisoavele
genitiv-dativ singular
  • hrisov
  • hrisovului
plural
  • hrisoave
  • hrisoavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hrisov

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Moldova Act domnesc care servea, ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.
    exemple
    • După masă Victor Predeleanu a ținut să arate oaspelui său... tot ce avea mai de preț în bibliotecă... feluritele hrisoave și documente vechi. REBREANU, R. I 54.
      surse: DLRLC
    • Hrisoavele sau uricele... sînt izvorul cel mai însemnat al istoriei romînilor. BĂLCESCU, O. I 60.
      surse: DLRLC

etimologie: