hrisóv n., pl. oave (mgr. hrysóvullon [d. hrysós, aur, și lat. bulla, bulă], de unde și vsl. hrisóvula și hrisovulŭ. V. hîrțoagă și crizantemă). Vechĭ. Act domnesc care avea un sigil de aur și care acorda un grad de boĭerie, un privilegiu saŭ o moșie. V. bulă, diplomă, document, ispisoc, pitac 2, uric.