HOTĂ, hote, s. f. Construcție de zidărie, de metal sau de sticlă, așezată deasupra unei surse de substanțe nocive gazoase pentru a le colecta și a le evacua, printr-un coș sau printr-un canal de ventilație. ♦ Aparat electrocasnic prevăzut cu filtre pentru a absorbi aburul și mirosurile. – Din fr. hotte.

hotă² sf vz jotă

hotă¹ sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr hotte] (Aht) 1 Parte inferioară, trapezoidală, a vetrei. 2 Construcție de zidărie, de metal sau de sticlă, făcută deasupra unui cămin, a unei plite etc. pentru a colecta și a evacua, printr-un coș sau printr-un canal de ventilație, gazele de ardere, aburul etc.

HOTĂ, hote, s. f. Construcție de zidărie, de metal sau de sticlă, făcută deasupra unui cămin, a unei plite etc. pentru a colecta și a evacua, printr-un coș sau printr-un canal de ventilație, gazele de ardere, aburul etc. – Din fr. hotte.

HOTĂ, hote, s. f. Construcție de zidărie, de metal sau de sticlă, făcută deasupra unui cămin, a unei plite etc. pentru a colecta și evacua pe coș gazele de ardere, aburul etc.

HOTĂ¹ s.f. (Arhit.) Partea de jos, evazată, a vetrei. ♦ Construcție de zid, de metal etc. așezată deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta și elimina printr-un coș de ventilație. [< fr. hotte].

HOTĂ² s.f. v. jotă.

HOTĂ s. f. 1. partea de sus, evazată, a unei vetre. 2. construcție de zid, de metal etc. deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta și evacua printr-un coș de ventilație. (< fr. hotte)

hotă s. f. Instalație deasupra unei plite, mașini de gătit etc. prin care se evacuează gazele, aburii ◊ „Practic, hota absorbantă a fost transformată în depozit de lemne, iar ventilația în piesă decorativă.” I.B. 15 III 74 p. 2 (din fr. hotte; LTR; DEX, DN3; cuvântul este mai vechi)

jotă sf [At: DN³ / P: ho~ / Pl: ~te / E: sp jota] 1 Dans popular spaniol cu mișcări repezi și cu acompaniament de castaniete, în care perechile dansează față în față pe loc. 2 Melodie după care se execută dansul jota (1).

JOTĂ s.f. Dans popular spaniol cu mișcare repede și acompaniament de castaniete, la care perechile dansează față în față pe loc; melodia acestui dans. [Pron. ho-, var. (rar) hotă s.f. / < sp. jota].

JOTĂ [HO-] s. f. dans popular spaniol de perechi, cu mișcare rapidă, la care perechile dansează față în față pe loc, în acompaniament de castaniete, chitară, tamburină etc.; melodia corespunzătoare. (< sp. jota)

hotă s. f., g.-d. art. hotei; pl. hote

hotă s. f., g.-d. art. hotei; pl. hote

hotă (constr.) s. f., pl. hote

jotă [j pron. sp. h] s. f., g.-d. art. jotei; pl. jote

!jotă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. jotei; pl. jote

jotă (dans) s. f. [j pron. sp. h]

jotă (cuv. sp. [hota]), dans popular spaniol în măsură* de trei timpi, cu o mișcare rapidă. Când este scrisă pentru voce (1) folosește un tempo (2) mai lent. Are caracteristici regionale (j. valenciana, murciana, mahonesa). Cea mai cunoscută este j. aragoneză. (Ex. celebre, în creația lui Glinka și De Falla).