HOTĂ, hote, s. f. Construcție de zidărie, de metal sau de sticlă, așezată deasupra unei surse de substanțe nocive gazoase pentru a le colecta și a le evacua, printr-un coș sau printr-un canal de ventilație. ♦ Aparat electrocasnic prevăzut cu filtre pentru a absorbi aburul și mirosurile. – Din fr. hotte.

hotă¹ sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr hotte] (Aht) 1 Parte inferioară, trapezoidală, a vetrei. 2 Construcție de zidărie, de metal sau de sticlă, făcută deasupra unui cămin, a unei plite etc. pentru a colecta și a evacua, printr-un coș sau printr-un canal de ventilație, gazele de ardere, aburul etc.

HOTĂ, hote, s. f. Construcție de zidărie, de metal sau de sticlă, făcută deasupra unui cămin, a unei plite etc. pentru a colecta și a evacua, printr-un coș sau printr-un canal de ventilație, gazele de ardere, aburul etc. – Din fr. hotte.

HOTĂ, hote, s. f. Construcție de zidărie, de metal sau de sticlă, făcută deasupra unui cămin, a unei plite etc. pentru a colecta și evacua pe coș gazele de ardere, aburul etc.

HOTĂ¹ s.f. (Arhit.) Partea de jos, evazată, a vetrei. ♦ Construcție de zid, de metal etc. așezată deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta și elimina printr-un coș de ventilație. [< fr. hotte].

HOTĂ s. f. 1. partea de sus, evazată, a unei vetre. 2. construcție de zid, de metal etc. deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta și evacua printr-un coș de ventilație. (< fr. hotte)

hotă s. f. Instalație deasupra unei plite, mașini de gătit etc. prin care se evacuează gazele, aburii ◊ „Practic, hota absorbantă a fost transformată în depozit de lemne, iar ventilația în piesă decorativă.” I.B. 15 III 74 p. 2 (din fr. hotte; LTR; DEX, DN3; cuvântul este mai vechi)

hotă s. f., g.-d. art. hotei; pl. hote

hotă s. f., g.-d. art. hotei; pl. hote

hotă (constr.) s. f., pl. hote