16 definiții pentru horticultură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORTICULTÚRĂ s. f. Ramură a agronomiei care cuprinde pomicultură, legumicultură, floricultură și viticultură. – Din fr. horticulture.

horticultu sfs [At: CADE / Pl: ~ri / E: fr horticulture] Parte a agronomiei care se ocupă cu studiul cultivării grădinilor precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor.

HORTICULTÚRĂ s. f. Știință agronomică care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. – Din fr. horticulture.

HORTICULTÚRĂ s. f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor; grădinărit.

HORTICULTÚRĂ s.f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor. [< fr. horticulture, cf. lat. hortus – grădină, cultura – cultură].

HORTICULTÚRĂ s. f. știință care tratează despre cultivarea grădinilor, producerea de legume, flori, arbori fructiferi. (< fr. horticulture)

HORTICULTÚRĂ f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu studiul metodelor de cultivare a pomilor, a arbuștilor fructiferi și decorativi, a plantelor leguminoase și a florilor. [G.-D. horticulturii] /<fr. horticulture

horticultură f. arta de a cultiva grădinile.

orticultu[1] sf vz horticultură

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

*orticultúră f., pl. ĭ (lat. hortus, grădina, și cultura, cultură, după agri-cultură). Arta de a cultiva grădinile, florile: orticultura e foarte dezvoltată în Olanda. – Maĭ des hort-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horticultúră s. f., g.-d. art. horticultúrii

horticultúră s. f., g.-d. art. horticultúrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HORTICULTÚRĂ s. grădinărie, grădinărit. (Specialist în ~.)

HORTICULTU s. grădinărie, grădinărit. (Specialist în ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HORTI- „grădină, livadă”. ◊ L. hortus, i „grădină, livadă” > fr. horti-, engl. id. > rom. horti-.~col (v. -col1), adj., care crește în grădină; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în horticultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care tratează despre cultivarea grădinilor; ~fug (v. -fug), adj., (despre plante) evadat din grădină.

Intrare: horticultură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horticultu
  • horticultura
plural
genitiv-dativ singular
  • horticulturi
  • horticulturii
plural
vocativ singular
plural

horticultură

  • 1. Ramură a agronomiei care cuprinde pomicultură, legumicultură, floricultură și viticultură.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: grădinărie grădinărit

etimologie: